CUM CER COPIII

În drum spre Lisabona, Filip al II-lea află că în Badajoz trăiește de azi pe mâine, în mari lipsuri și deja foarte bătrân, faimosul pictor Luis de Morales, „Divinul”. Regele, voind să-l viziteze, urcă la mansarda unde locuia acesta. Când bătrânul îl văzu pe Filip al II-lea în sărăcăcioasa lui casă, profund mișcat, se aruncă înaintea acestuia în genunchi.

Regele, de asemenea emoționat, îi spuse celui însărcinat cu împărțirea pomanelor:

– Dați-i lui Morales o sută de ducați pentru mâncare la prânz.

– Mulțumesc, domnia voastră – răspunse marele artist. Și cu o încredere și simplitate admirabile întrebă:

– Maiestate, dar pentru cină?

Iar regele, surâzând, adăugă:

– Acordați-i lui Morales alți cincizeci de ducați pentru cină.

Oricât de mare ne-ar fi capacitatea de a cere, și o avem, Dumnezeu are o și mai mare capacitate de a da. Toți oamenii nu am fi în stare să epuizăm rezervele sale.

Trebuie și putem să cerem cu încrederea și simplitatea cu care cer copiii.