CUM SĂ TE ROGI. CU ADEVĂRAT!
EVANGHELIA
Voi deci aşa să vă rugaţi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 6,7-15
În acel timp, Isus îi învăţa pe discipolii săi, zicând: “Când vă rugaţi, nu spuneţi multe, ca păgânii care cred că vor fi ascultaţi pentru vorbăria lor! 8 Aşadar, să nu vă asemănaţi cu ei, căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi nevoie înainte ca să-i cereţi! 9 Voi deci aşa să vă rugaţi: «Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele tău! 10 Vie împărăţia ta! Facă-se voia ta, precum în cer, aşa şi pe pământ! 11 Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi 12 şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri! 13 Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de Cel Rău!» 14 Căci dacă voi iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru ceresc vă va ierta, 15 însă, dacă nu-i veţi ierta pe oameni, nici Tatăl vostru nu va ierta greşelile voastre”.
Cuvântul Domnului
Doamne, învață-mă să mă rog. Vreau să mă reculeg și să devin conștient de prezența ta alături de mine și de cuvintele pe care mi le adresezi astăzi.
Rugăciunea este complicată
Putem învăța cu succes chiar și pe cel mai mic copil să se roage și s-ar putea totuși să nu reușim să explicăm ce este rugăciunea celei mai inteligente persoane de pe planetă. Este simplă și complicată în același timp, nu doar pentru ceilalți, ci și pentru noi. Rugăciunea este „înșelătoare”. Și se pare că partea cea mai greu de explicat nu este legată nici de tehnică, nici de intenția corectă, nici de cuvintele potrivite. Toate acestea pot fi învățate. Nu, cea mai complicată latură a rugăciunii este dacă există cu adevărat cineva „acolo” care să o asculte. Partea cea mai dificilă este să fiu încrezător (și chiar sigur!) că Dumnezeu este acolo, ascultând ceea ce bolborosesc, sau recit, sau îi cer.
Rugăciunea începe cu credința
Înainte de a rosti rugăciunea noastră, trebuie să ne activăm și să ne reînnoim credința în prezența și interesul iubitor al lui Dumnezeu cu privire la noi și viața noastră. Iată cum ar putea începe de fiecare dată meditația noastră: „Doamne, cred că ești alături de mine acum; înflăcărează-mi credința în prezența ta și în grija ta părintească față de mine”. Când inima ajunge să simtă privirea Celui Atotputernic asupra ei, rugăciunea curge de la sine. Acesta este, de asemenea, motivul pentru care copiii sunt adesea „mai buni” la rugăciune decât adulții: ei știu, de regulă, cum să acționeze în prezența Tatălui, încrezători și siguri de prezența, dragostea și protecția sa.
Isus ne învață
În Evanghelia de astăzi, Isus îi învață pe ucenicii săi cum trebuie să sune rugăciunea când fiii sau fiicele lui Dumnezeu vorbesc cu Tatăl lor. Fiecare frază din Tatăl Nostru pulsează de certitudinea prezenței lui Dumnezeu. Iar cererile prind viață pe buzele noastre atunci când sunt alimentate de credința pe care Isus ne-a revelat-o: Dumnezeu este alături de noi, este Tatăl nostru iubitor, vrea fericirea și sănătatea noastră veșnică și ne va dărui tot ceea ce este necesar pentru mântuirea noastră.
Doamne Isuse, te-ai făcut om pentru a ne schimba condiția și pentru a ne dărui identitatea de fii și fiice iubite ale Tatălui. Și eu sunt un copil al Tatălui tău iubitor. Cred că el privește sufletul meu în această clipă cu toată dragostea și grija sa părintească. Însuflețit de această convingere, mă rog acum: Tatăl nostru, care ești în ceruri, sfințească-se numele tău. Vie împărăția ta. Facă-se voia ta, precum în Cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi. Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuiește de cel rău. Amin.
Doamne, astăzi, prin harul tău, vreau să îmi reamintesc, în toiul activităților mele zilnice, de prezența Tatălui și de privirea sa iubitoare.
Pentru o reflecție suplimentară:
Catehismul Bisericii Catolice Nr 257:
O, Lux beata Trinitas et principalis Unitas! (O, Treime, Lumină preafericită! O, Unitate primordială!”) Dumnezeu este fericire veşnică, viaţă fără de moarte, lumină fără asfinţit. Dumnezeu este Iubire: Tată, Fiu şi Duh Sfânt. De bunăvoie, Dumnezeu vrea să împărtăşească slava vieţii sale preafericite. Acesta este „planul bunăvoinţei sale” , pe care El l-a hotărât mai înainte de întemeierea lumii în Fiul său preaiubit, „dinainte rânduindu-ne spre înfiere în Isus Cristos” (Ef 1,4-5), adică „făcuţi asemenea chipului Fiului său” (Rom 8,29) prin „Duhul înfierii” (Rom 8,15). Acest plan este un „har dăruit nouă mai înainte de începutul veacurilor” (2Tim 1,9-10), izvorât în chip nemijlocit din iubirea trinitară. El se manifestă în lucrarea creaţiei, în întreaga istorie a mântuirii de după căderea în păcat, în misiunea Fiului şi în aceea a Duhului Sfânt, continuate în misiunea Bisericii.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: