CURAJ!
EVANGHELIA
Să nu vă temeţi de cei care ucid trupul.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 10,28-33
În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: 28 “Nu vă temeţi de cei care ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul! Temeţi-vă mai degrabă de cel care poate să piardă şi trupul, şi sufletul în Gheenă! 29 Oare nu se vând două vrăbii pe un ban? Şi niciuna dintre ele nu cade pe pământ fără ştirea Tatălui vostru. 30 Vouă însă vă sunt numărate toate firele de păr de pe cap. 31 Aşadar, nu vă temeţi! Voi valoraţi mai mult decât multe vrăbii. 32 Oricine va da mărturie pentru mine înaintea oamenilor, voi da şi eu mărturie pentru el înaintea Tatălui meu cel din ceruri. 33 Însă oricine mă va renega înaintea oamenilor îl voi renega şi eu înaintea Tatălui meu cel din ceruri”.
Cuvântul Domnului
Doamne Isuse, oferă-mi curajul de a fi ucenicul tău, pentru ca și ceilalți să ajungă să te cunoască, să te iubească și să te urmeze.
Amintește-ți cine ești
În Evanghelia de astăzi, Isus continuă să-i îmbărbăteze pe ucenicii săi să aibă curaj în fața inevitabilelor persecuții. El ne reamintește tuturor că suntem discipolii săi. Cu alte cuvinte, nu trebuie să deținem toate răspunsurile sau ca noi să fim salvatorii lumii. Noi trebuie să fim discipoli, să învățăm la fiecare pas cum să fim acel discipol care Dumnezeu ne cheamă să fim. Acest lucru ar trebui să ne consoleze atunci când ne confruntăm cu animozități, întrebări și chiar îndoieli personale cu privire la propria noastră credință. Discipolii se aflau într-o „călătorie” de descoperire a frumuseții a tot ceea ce Isus dezvăluia și continuă să dezvăluie de-a lungul timpului. Și noi ne confruntăm, uneori, cu noi situații în care trebuie să citim semnele vremurilor prin prisma Evangheliei. Dar, pe măsură ce călătorim, nu trebuie să uităm cine suntem: ucenicii lui Cristos, nu ucenici ai acestei lumi.
Dorința de a fi recunoscuți de Tatăl
Pe măsură ce ne amintim cine suntem, reușim să medităm la adevărata noastră identitate. Suntem copiii unui Părinte ceresc. Ce copil nu tânjește să fie recunoscut de propriul tată? În rugăciune, putem manifesta această dorință a inimii noastre. Este o dorință fundamentală după Cel care ne-a creat din iubire. Dorința de a fi protejați brațele sale de Tată iubitor este, ea însăși, o rugăciune care alimentează identitatea noastră de creștini. Ea ne menține sub privirea iubitoare a Tatălui pe măsură ce discernem în alegerile noastre, zilnice, ca ucenici ai lui Cristos.
Ascultă, copile!
Pe măsură ce ne amintim cine suntem în fața lui Dumnezeu, descoperim marea demnitate și chemarea pe care o avem. Dumnezeu nu ne consideră ca pe niște copii ignoranți, ci ne invită să ne maturizăm și să devenim colaboratorii săi. Isus ne încurajează să îl ascultăm în ciuda întunericului și a zgomotului care ne înconjoară. El ne motivează să nu ne temem, pentru că știe exact încercările cu care ne vom confrunta în calitate de copii ai Tatălui și discipoli ai săi. Dușmanul nu este doar „lumea” din afara noastră, ci și ispitele din interiorul nostru; de aici importanța de a discerne între vocile concurente din interior și din exterior. Acolo unde este Domnul, în ciuda întunericului, este lumină. Dacă rămânem tari, păstrându-ne identitatea de copii ai tatălui și ucenici ai lui Cristos, lumina dumnezeiască ne va oferi direcție și va străluci în noi.
Doamne Isuse, îți mulțumesc pentru modalitățile minunate prin care îmi amintești cine sunt, un copil iubit al unui Tată bun și providențial. Dispune-mi urechile și ochii spirituali pentru a te auzi și vedea. Dă-mi curaj în toiul frământărilor și al întunericului, fie că este vorba despre cele din propriul meu suflet sau cele din mediul în care trăiesc.
Doamne, astăzi, prin harul tău, voi împlini un gest de credință, plin de curaj, întrucât înțeleg cine sunt pentru tine și cine ești Tu pentru mine.
Pentru o reflecție suplimentară:
Ce te definește? – cu Părintele Mike Schmitz.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: