CURĂȚIA, DIVORȚUL ȘI RUGĂCIUNEA ÎN VECHIUL ȘI NOUL LEGĂMÂNT
LECTURA I
Ieşi pe munte şi stai în calea Domnului!
Citire din cartea întâi a Regilor 19,9.11-16
În zilele acelea, Ilie a ajuns acolo, la peşteră, şi a adormit acolo; şi, iată, a fost adresat un cuvânt al Domnului către el: “Ce faci aici, Ilie?” 11 Domnul i-a zis: “Ieşi şi stai pe munte în faţa Domnului, deoarece, iată, Domnul e pe punctul să treacă!” Atunci a fost un vânt mare şi puternic, să rupă munţii şi să despice stâncile în faţa Domnului; dar nu era în vânt Domnul. După vânt a fost un cutremur de pământ; dar nu era în cutremur Domnul. 12 După cutremur a fost un foc; dar nu era în foc Domnul; după foc a fost un sunet de linişte adâncă. 13 Când l-a auzit Ilie, şi-a acoperit faţa cu mantaua, a ieşit şi a stat la intrarea peşterii; şi, iată, a fost o voce către el: “Ce faci aici, Ilie?” 14 El a răspuns: “Sunt plin de zel pentru Domnul Dumnezeul Sabaot, pentru că au abandonat alianţa ta fiii lui Israel, au demolat altarele tale şi i-au ucis cu sabia pe profeţii tăi; am rămas doar eu, însă caută viaţa mea pentru a o lua”. 15 Domnul i-a spus: “Mergi, întoarce-te pe calea ta, spre pustiul Damascului; când ajungi, unge-l pe Hazael rege peste Aram, 16 pe Iehu, fiul lui Nimsi, unge-l rege peste Israel şi pe Elizeu, fiul lui Şafat din Abel-Mehola unge-l profet în locul tău!
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 26(27),7-8a.8b-9abc.13-14 (R.: 8b)
R.: Inima mea îmi spune, Doamne, să caut faţa ta.
7 Ascultă-mi, Doamne, glasul când te chem:
îndură-te de mine şi răspunde-mi!
8a Din partea ta îmi spune inima:
“Căutaţi-mi faţa!” R.
8b Eu caut, Doamne, faţa ta.
9abc Nu-ţi ascunde faţa de la mine,
nu-l îndepărta cu mânie pe slujitorul tău;
tu eşti ajutorul meu, nu mă respinge! R.
13 Cred că voi vedea bunătăţile Domnului
pe pământul celor vii.
14 Aşteaptă-l pe Domnul, fii tare,
întăreşte-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul! R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Fil 2,15d-16a
(Aleluia) Păziţi cuvântul vieţii, ca să fiţi în mijlocul lumii ca nişte făclii mereu aprinse! (Aleluia)
EVANGHELIA
Oricine priveşte o femeie, dorind-o, a şi comis adulter cu ea în inima lui.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,27-32
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: “Aţi auzit că s-a spus: «Să nu comiţi adulter!» 28 Eu însă vă spun că oricine priveşte o femeie dorind-o a şi comis adulter cu ea în inima lui. 29 Dacă ochiul tău drept te scandalizează, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci este mai bine pentru tine să piară unul dintre membrele tale, decât să-ţi fie aruncat în Gheenă tot trupul! 30 Şi, dacă mâna dreaptă te scandalizează, taie-o şi arunc-o de la tine, pentru că este mai bine pentru tine ca să piară unul dintre membrele tale, decât tot trupul tău să ajungă în Gheenă! 31 S-a spus: «Dacă cineva îşi lasă femeia, să-i dea act de despărţire!» 32 Eu însă vă spun: oricine îşi lasă femeia, în afară de caz de desfrânare, o face să comită adulter şi oricine se căsătoreşte cu una lăsată comite adulter”.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, îmi doresc ca în fiecare zi să te pot întâlni în rugăciune. Te descopăr în Cuvântul tău și în profunzimea inimii mele. Îți pot auzi vocea blândă pe măsură ce rămâi alături de mine și mă însuflețești cu Duhul tău Sfânt.
Vechiul legământ din Cartea Genezei
Episodul cu Ilie, din prima lectură, reprezintă o mărturie elocventă a întâlnirii noastre cu Dumnezeu în rugăciune. Într-un anumit sens, Ilie reprezintă un apogeu al rugăciunii prezentat Vechiul Testament: vântul, cutremurul, focul și trecerea lui Dumnezeu, toate acestea amintesc de episoade ale unor întâlniri prin rugăciune între Dumnezeu și poporul său. Episodul cu Adam și Eva în grădină, înainte de cădere, sugerează o relație strânsă între Dumnezeu și fiii săi. Grădina era locul obișnuit de întâlnire între Dumnezeu și om. După cădere, ni se spune că Dumnezeu se plimba prin grădină în briza răcoroasă a zilei (Gen 3,8). După cădere, relația omului cu Dumnezeu se menține: prin jertfa primului născut din turma lui Abel, prin invocarea numelui dumnezeiesc în timpul lui Enoh (Gen 4,26), prin modul în care Enoh și Noe umblau cu Dumnezeu (Gen 5,24; 6,9) și prin jertfa lui Noe care a fost plăcută lui Dumnezeu (Gen 8,20-21) (Catehismul Bisericii Catolice, 2569). Dumnezeu rămâne cu noi. El este lângă noi și dorește ca noi să ajungem la comuniunea de rugăciune cu El.
Rugăciunea lui Moise și a lui Ilie din Vechiul Legământ
Prima lectură amintește, de asemenea, de întâlnirile dintre Dumnezeu și Moise. Dumnezeu l-a chemat pe Moise din focul rugului aprins. La poalele muntelui Sinai, au fost tunete și fulgere, fum, foc și cutremur (Ex 19,16-18). Mai târziu, când Moise cere să vadă slava lui Dumnezeu, Domnul îi îi răspunde: „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată splendoarea mea şi voi chema numele Domnului în faţa ta. Căci mă îndur de cine vreau să mă îndur şi am milă de cine vreau să am milă!” (Ex 33,19). Dumnezeu l-a pus pe Moise într-o crăpătură a unei stânci și l-a acoperit până când a trecut pe acolo. Dumnezeu și-a retras mâna, permițându-i lui Moise să-i vadă spatele, dar nu i-a arătat fața. Ilie nu L-a întâlnit pe Dumnezeu în vânt, în cutremur sau în foc, ci într-o briză blândă și liniștită. Catehismul asociază experiența lui Ilie cu cea a lui Moise și cu Schimbarea la Față: „pornind din nou pe calea pustiului, către locul unde Dumnezeul Viu şi Adevărat s-a revelat poporului său, Ilie se cuibăreşte, ca şi Moise, „în scobitura stâncii”, până ce „trece” Prezenţa tainică a lui Dumnezeu . Dar abia pe muntele Schimbării la Faţă se va dezvălui Acela a cărui Faţă o caută : cunoaşterea slavei lui Dumnezeu străluceşte pe faţa lui Cristos cel răstignit şi înviat„ (Catehismul Bisericii Catolice, 2584).
Rugăciunea și trăirea Noului Legământ
Psalmul de astăzi ne invită să ne rugăm: „Din partea ta îmi spune inima: Căutaţi-mi faţa!”. Dorul și năzuința noastră după Domnul primesc răspuns prin venirea lui Isus Cristos. Legea Vechiului Legământ era incapabilă să ne împace cu Dumnezeu; Noul Legământ, stabilit prin Isus Cristos, desăvârșește și împlinește Legea Veche. Noua Lege, ne învață Catehismul, este harul Duhului Sfânt: este o lege a iubirii pentru că ne face să acționăm ca urmare a iubirii inspirate de Duhul Sfânt; este o lege a harului pentru că ne conferă puterea de a acționa; este legea libertății pentru că ne eliberează de ritualurile și de respectarea juridică a Legii Vechi (cf. Catehismul Bisericii Catolice, 1972). În Predica de pe Munte, Isus îndeamnă la o revizuire fundamentală a modului de înțelegere și de aplicare a legii morale a Vechiului Legământ. Ieri, am înțeles revizuirea cu privire la porunca a cincea. Astăzi, Isus abordează cea de-a șasea poruncă. Mâine, Isus va aborda porunca a opta. În procesul său de revizuire, Isus aduce Legea Veche la împlinire cu scopul dobândirii Împărăției Cerurilor. El îndeamnă Noul Popor al lui Dumnezeu la o corectitudine care să o depășească pe cea a cărturarilor și fariseilor. În special, suntem provocați să trăim o puritate interioară radicală: „Fericiți cei curați cu inima, căci ei Îl vor vedea pe Dumnezeu” (Mt 5,8). Curăția inimii înseamnă o viață conform cu ceea ce dorește Duhul și nu cu ceea ce dorește trupul (Rom 8,5-10; Gal 5,19-23). În acest fel, prin viața în conformitate cu Duhul și prin rugăciunea în unire cu Fiul, ajungem cu adevărat la comuniunea cu Dumnezeu.
Doamne Isuse, învață-mă să mă rog așa cum trebuie. Nu vreau să folosesc în mod inutil prea multe cuvinte. Îmi doresc o relație sinceră cu tine. Te laud și îți mulțumesc pentru tot ce ai înfăptuit în viața mea. Îți cer ceea ce am nevoie, conform voinței tale. Implor iertarea și îndurarea ta pentru momentele în care am eșuat și am păcătuit.
Cum este viața mea de rugăciune?
Când mă rog cel mai bine? Dimineața sau seara? În weekend?
Înțeleg rugăciunea ca pe o conversație cu Dumnezeu, ca pe o conversație cu un prieten care mă iubește?
Ce îmi cere Dumnezeu să fac pentru a-mi perfecționa viața de rugăciune?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: