CUTIA POȘTALĂ A CERULUI

Era în Paris o fetiță al cărei tată, pe lângă că era sărac, mai era și bolnav. Profesoara sa i-a vorbit la școală despre bunătatea lui Dumnezeu, despre puterea sa și despre încrederea pe care trebuie să o avem în el. Aceasta a făcut ca fetiței să-i vină ideea de a-i scrie o scrisoare Domnului, cerându-i sănătate pentru tatăl său și hrana de care aveau nevoie tatăl său, fratele ei mai mic și pentru ea.

Scrise scrisoarea și puse această adresă: „Bunului Dumnezeu din cer”, după care alergă iute la o biserică. Pe când se chinuia să introducă scrisoarea în cutia milei, crezând că aceea era cutia poștală cu scrisorile adresate cerului, se apropie o doamnă și o întrebă:

– Ce faci?

Fetița îi relată povestea ei dureroasă. Atunci doamna îi spuse:

– Nu-ți face griji. Dă-mi scrisoarea. Eu voi face să ajungă la destinație.

Fetița îi dădu scrisoarea și se întoarse acasă plină de încredere.

În dimineața următoare, acea doamnă făcu să ajungă la domiciliul micuței un coș plin cu alimente. Era însoțit de un bilet pe care scria: „Răspuns din partea bunului Dumnezeu”.

Și la puțin timp după aceea se prezentă un medic pentru a-l vizita și trata pe tatăl bolnav.

Dumnezeu ascultă întotdeauna cererile noastre și are mii de modalități prin care să răspundă acestora.

E clar că noi, de multe ori, nu știm să descifrăm expeditorul.