DA, ȘTIU

Într-un oraș existau două săli de cinema. Un băiat de vreo paisprezece ani merse la una dintre ele. Se întâmplă că în acea zi proiectau un film realizat de compania Metro. Când începu proiecția, apăru pe ecran logotipul casei de producție: leul. Văzându-l, băiatul spuse foarte convins:

– Am văzut deja filmul ăsta!

Se ridică și se duse să vadă filmul care rula în cealaltă sală.

De multe ori reacționăm în felul acesta la teme legate de credința noastră. Întrucât ne sună cumva, întrucât am auzit vorbindu-se despre… credem că deja știm totul. Băiatul, pentru primul minut al filmului, a pierdut tot ceea ce venea după aceea.

Ceea ce Domnul ne-a revelat, adevărurile credinței noastre, poartă în sine o bogăție inepuizabilă. Oricât de mult ar ști cineva, mereu rămâne loc de a cunoaște și de a înțelege mai mult și mai bine. Mulți au pierdut foamea după formare, pentru că au crezut că știu deja. Cei care într-adevăr știu aspiră să știe mai mult. Cu cât se știe mai puțin, cu atât se crede că se știe mai mult și există mai puțină dorință de a cunoaște în profunzime. Și cu cât se știe mai puțin despre un lucru, mai puțin se prețuiește. Aceasta se petrece în mod foarte clar cu religia. Interesul față de a învăța și a ști reflectă măsura a ceea ce știm.