DARUL ASCULTĂRII
EVANGHELIA
Lumină spre luminarea neamurilor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,22-35
Când s-au împlinit zilele purificării lor, după Legea lui Moise, părinţii lui l-au dus pe Isus la Ierusalim, ca s-l ofere Domnului, 23 după cum este scris în Legea Domnului: “Orice prim născut de parte bărbătească va fi numit sfânt pentru Domnul” 24 şi să aducă jertfă, după cum este spus în Legea Domnului: “o pereche de turturele sau doi pui de porumbel”. 25 Şi iată că era la Ierusalim un om cu numele Simeon, şi acesta era un om drept şi evlavios care aştepta mângâierea lui Israel şi Duhul Sfânt era asupra lui. 26 Îi fusese revelat de Duhul Sfânt că nu va vedea moartea înainte de a-l vedea pe Cristosul Domnului. 27 A fost condus de Duhul Sfânt la templu, iar când părinţii l-au adus pe copilul Isus ca să îndeplinească obiceiurile Legii cu privire la el, 28 l-a luat în braţele sale şi l-a binecuvântat pe Dumnezeu, spunând: 29 “Acum, slobozeşte-l, pe slujitorul tău, Stăpâne, după cuvântul tău în pace, 30 căci au văzut ochii mei mântuirea ta 31 pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, 32 lumină spre luminarea neamurilor şi slava poporului tău, Israel!” 33 Tatăl şi mama lui Isus se mirau de cele spuse despre el. 34 Simeon i-a binecuvântat şi i-a spus Mariei, mama lui: “Iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca semn de contradicţie – 35 ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi -, iar o sabie va străpunge sufletul tău!”.
Cuvântul Domnului
Doamne, mă prezint înaintea ta, în rugăciune, și această dimineață, așa cum Sfânta Familie s-a prezentat înaintea ta la templu. Binecuvântează-mă, vorbește-mi, îmbărbătează-mă, sfințește-mă și trimite-mă „pe cale” cu binecuvântarea ta.
Ascultarea față de Lege
Mai mare Rege nu a fost niciodată! Cu toate acestea, Sfânta Familie a fost supusă Legii din vremea lor, nu mai presus de ea. Conform Legii, fiecare bărbat întâi născut aparținea lui Dumnezeu și trebuia răscumpărat cu un preț. Maria și Iosif nu numai că au urmat prevederile Legii, dar au făcut-o cu umilință, aducând ca ofrandă ceea ce își puteau permite săracii: două turturele. Nu au cerut nicio derogare, chiar dacă Legea nu se aplica în cazul lor. Ce lecție se poate desprinde din admirabila ascultare a acestora! Ar trebui să ne îndoim de faptul că astfel de gesturi de ascultare îl bucură pe Tatăl nostru? Isus i-a spus sfintei Faustina: „Fiica mea, să știi că îmi aduci mai multă cinste printr-un singur gest de ascultare decât prin rugăciuni și mortificări îndelungate” (Jurnal 894).
Simeon aștepta
Scripturile ne spun că Simeon era „era un om drept şi evlavios care aştepta mângâierea lui Israel şi Duhul Sfânt era asupra lui”. El trăia inspirat de Duh și aștepta nu mai puțin decât sosirea Mântuitorului lumii – iar așteptările sale au fost îndeplinite. A mers la templu condus de Duh tocmai când Maria și Iosif au sosit cu Isus. Simeon simbolizează sufletul celui care caută mai întâi Împărăția lui Dumnezeu (cf. Mt 6,33) și care primește toate celelalte de la Dumnezeu. Pentru a fi atât de unit cu vița de vie (cf. In 15:5) este nevoie de ascultare față de voința lui Dumnezeu, de puritate în intenții și de o iubire imensă. Pe măsură ce parcurgem timpul Crăciunului, ce ne împiedică să trăim asemenea Simeon, inspirați de Duhul Sfânt?
O sabie?
Maria și Iosif se mirau de ceea ce se spunea despre Isus, dar Mariei i s-a transmis atunci că o sabie îi va străpunge inima într-o zi… Chiar dacă Dumnezeu ne oferă mângâiere meditând la Întruparea sa și la răscumpărarea noastră ulterioară, nu putem evita încercările, durerile și suferințele, aici, pe acest pământ. Savurăm mângâierile cu inimile pline de recunoștință și ne încredem în Isus, Lumina neamurilor și Slava lui Israel, pentru a ne binecuvânta, astfel încât, chiar și suferința noastră să devină dulce, grație puterii sale răscumpărătoare.
Doamne, vreau să devin un instrument al Duhului Sfânt, atât de strâns unit cu tine încât în tine trăiesc, să mă mișc și să fiu (cf. Fap 17,28). Dă-mi harul de a te iubi astfel. Doresc să mă bucur mereu de mângâierea ta și să accept cu credință orice suferință.
Doamne, astăzi, cu ajutorul harului tău, după caz, îmi voi adapta voința la voința celorlalți, cu încrederea că ascultarea mea îți va fi pe plac.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: