DARUL LUI TOMA
EVANGHELIA
După opt zile, Isus a venit.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 20,19-31
În seara aceleiaşi zile, prima a săptămânii, deşi uşile locului în care erau discipolii, de frica iudeilor, erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: “Pace vouă!” 20 Zicând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta. Discipolii s-au bucurat văzându-l pe Domnul. 21 Atunci, Isus le-a zis din nou: “Pace vouă! Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi”. 22 Şi, spunând aceasta, a suflat asupra lor şi le-a zis: “Primiţi-l pe Duhul Sfânt! 23 Cărora le veţi ierta păcatele, le vor fi iertate; cărora le veţi ţine, le vor fi ţinute”. 24 Însă Toma, unul dintre cei doisprezece, cel numit “Geamănul”, nu era cu ei când a venit Isus. 25 Aşadar, ceilalţi discipoli i-au spus: “L-am văzut pe Domnul!” Dar el le-a zis: “Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor şi nu-mi voi pune degetul în semnul cuielor şi nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede”. 26 După opt zile, discipolii lui erau iarăşi înăuntru, iar Toma era împreună cu ei. Isus a venit, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijlocul lor şi a zis: “Pace vouă!” 27 Apoi i-a spus lui Toma: “Adu-ţi degetul tău aici: iată mâinile mele! Adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, ci credincios!” 28 Toma a răspuns şi i-a zis: “Domnul meu şi Dumnezeul meu!” 29 Isus i-a spus: “Pentru că m-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!” 30 Isus a mai făcut înaintea discipolilor şi multe alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta. 31 Acestea însă au fost scrise ca să credeţi că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu şi, crezând, să aveţi viaţă în numele lui.
Cuvântul Domnului
Mântuitorule Înviat, vin în fața ta pentru un scurt moment de rugăciune – vreau să fiu cu tine, să te ascult, să mă privești. Deschide inima mea Duhului tău Sfânt și fă-mă docil în fața inspirațiilor tale preasfinte.
Isus a pătruns prin uși ferecate
Ușile erau închise în camera în care se aflau apostolii. Mai mult decât încuietoarea și cheia, frica, însă, și nevoia lor după Duhul Sfânt îi ținea închiși. Erau încă atât de speriați, atât de nesiguri cum să înțeleagă tot ceea ce trăiseră, și poate că încă se temeau că fariseii îi vor aresta și îi vor răstigni dacă vor descoperi unde se ascund. Poate că încă le era rușine că au fugit de frică, că nu l-au însoțit pe Domnul lor la moarte. Oricare ar fi fost motivul fricii lor – și oricare ar fi temerile care ne țin închiși în noi înșine – Domnul ne arată că, așa cum el a trecut prin moarte spre o viață nouă, poate trece și prin ușile încuiate ale fricilor noastre. Poate că, în acest moment de rugăciune, îi putem cere Duhului Sfânt să ne lumineze inima, să ne dezvăluie temerile și să îl lăsăm să ne dăruiască pacea sa.
Iertarea păcatelor
Știm că acesta este un fragment evanghelic semnificativ din mai multe motive; printre altele, Isus instituie Sacramentul Reconcilierii. Isus le-a dat primilor săi preoți autoritatea de a ierta păcatele. Nu este uimitor faptul că Domnul Înviat, care cunoștea vinovăția și durerea pe care prietenii săi le aveau în inimile lor, a vrut să clarifice unele lucruri încă de la început: le-a iertat păcatele – în special faptul că nu l-au însoțit la Calvar – și a suflat pacea sa asupra lor? Le-a oferit Duhul său Sfânt, iar apoi chiar le-a extins misiunea de a ierta păcatele altora în numele său. Cristos este, într-adevăr, Domnul tuturor, dar nu dorește niciodată să ne împovăreze cu această domnie; mai degrabă, el se face rob, ne iartă și ne cheamă să participăm la misiunea sa de iertare.
Alături de Toma
Poate că istoria i-a construit lui Toma o reputație proastă. Dar în el, Domnul ne-a făcut un mare dar: ne amintește că iese în întâmpinarea noastră acolo unde suntem și așa cum suntem. El nu așteaptă până când devenim desăvârșiți pentru a ne căuta; nu așteaptă până când suntem fără cusur pentru a ne invita să îl urmăm și să participăm la misiunea sa. Papa Benedict al XVI-lea a spus despre această mărturie a Sfântului Toma: „Ne consolează în nesiguranța noastră… pentru că ne arată că orice îndoială poate duce la un rezultat mai strălucitor decât orice incertitudine; și, în sfârșit, pentru că acele cuvinte pe care Isus i le-a adresat ne reamintesc adevăratul sens al credinței ajunse la maturitate și ne încurajează să perseverăm, în ciuda dificultăților, pe drumul nostru de adeziune față de el”. Să ne consolăm din plin cu acest frate și apostol, Toma, și, ca și el, să lăsăm ca Domnul să ne apropie mâinile de ale sale, să găsim în rănile lui Toma rănile noastre și să căpătăm putere pentru călătoria credinței care ne stă înainte.
Isuse, ai plecat în căutarea apostolilor tăi, a prietenilor tăi, pentru că știai cât de mult aveau nevoie de tine. Și eu am nevoie de tine. Vino și în întâmpinarea mea – aici, în spatele ușilor încuiate ale temerilor și îndoielilor mele. Cred, Doamne; ajută necredinței mele!
Doamne, astăzi, prin harul tău, mă voi pregăti mai atent pentru următoarea spovadă.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: