DAȚI PIATRA LA O PARTE!
EVANGHELIA
Eu sunt învierea şi viaţa.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 11,1-45
În acel timp, era bolnav un oarecare Lazăr din Betania, din satul Mariei şi al Martei, sora ei. 2 Maria era aceea care îl unsese pe Domnul cu mireasmă şi îi uscase picioarele cu părul ei. Fratele ei, Lazăr, era bolnav. 3 Aşadar, surorile au trimis să i se spună: “Doamne, iată, cel care-ţi e prieten este bolnav!” 4 Auzind, Isus a zis: “Această boală nu este spre moarte, ci spre gloria lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat prin ea”. 5 Deşi Isus îi iubea pe Marta, pe sora ei şi pe Lazăr, 6 când a auzit că este bolnav, a mai rămas două zile în locul în care era. 7 Abia după aceea le-a spus discipolilor: “Să mergem din nou în Iudeea!” 8 Discipolii i-au spus: “Rabbi, acum căutau iudeii să te bată cu pietre şi tu mergi iarăşi acolo?” 9 Isus a răspuns: “Oare nu sunt douăsprezece ore într-o zi? Dacă cineva umblă în timpul zilei, nu se poticneşte, pentru că vede lumina acestei lumi. 10 Însă dacă cineva umblă în timpul nopţii, se poticneşte, pentru că lumina nu este în el”. 11 După ce a spus acestea, a adăugat: “Lazăr, prietenul nostru a adormit, dar mă duc să-l trezesc”. 12 Atunci discipolii i-au zis: “Doamne, dacă doarme, va fi salvat!” 13 De fapt, Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre somnul obişnuit. 14 Aşadar, Isus le-a spus deschis: “Lazăr a murit 15 şi mă bucur pentru voi că nu eram acolo, pentru ca voi să credeţi. Dar să mergem la el!” 16 Atunci Toma, cel numit Geamănul, a spus celorlalţi discipoli: “Să mergem şi noi ca să murim cu el!” 17 Când a venit Isus, a aflat că era deja de patru zile în mormânt. 18 Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii. 19 Şi mulţi iudei veniseră la Marta şi Maria să le consoleze pentru fratele lor. 20 Când a auzit că a venit Isus, Marta i-a ieşit în întâmpinare. Maria însă stătea în casă. 21 Aşadar, Marta i-a spus lui Isus: “Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit! 22 Însă şi acum ştiu că tot ce vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da”. 23 Isus i-a spus: “Fratele tău va învia”. 24 Marta i-a zis: “Ştiu că va învia la înviere, în ziua de pe urmă”. 25 Isus i-a spus: “Eu sunt învierea şi viaţa. Cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi; 26 şi oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri în veci. Crezi tu aceasta?” 27 Ea, răspunzând, a zis: “Da, Doamne; eu am crezut că tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu, cel care vine în lume”. 28 După ce a spus ea aceasta, s-a dus şi a chemat-o pe sora ei, Maria, spunându-i în taină: “Învăţătorul este aici şi te cheamă”. 29 Când a auzit, Maria s-a ridicat repede şi a venit la el. 30 Încă nu ajunsese Isus în sat, ci se afla tot în locul unde îl întâmpinase Marta. 31 Atunci iudeii, care erau cu ea în casă şi o consolau, văzând-o pe Maria că s-a ridicat în grabă şi a ieşit, au venit după ea crezând că merge la mormânt ca să plângă acolo. 32 Când a ajuns Maria unde era Isus, văzându-l, a căzut la picioarele lui, spunându-i: “Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit”. 33 Iar Isus, când a văzut-o că plânge şi că plâng şi iudeii care au venit cu ea, s-a înfiorat în spirit şi s-a tulburat. 34 Şi a zis: “Unde l-aţi pus?” I-au răspuns: “Doamne, vino şi vezi!” 35 Şi Isus a lăcrimat. 36 Atunci iudeii au început să spună: “Iată cât de mult îl iubea!” 37 Dar unii dintre ei au zis: “Nu a putut el, care a deschis ochii orbului, să facă în aşa fel ca acesta să nu moară?” 38 Isus s-a înfiorat din nou şi a mers la mormânt. Era o grotă, iar la intrare era pusă o piatră. 39 Isus a zis: “Ridicaţi piatra!” Marta, sora celui mort, i-a zis: “Doamne, miroase de acum, căci e de patru zile”. 40 Isus i-a spus: “Nu ţi-am zis că dacă vei crede vei vedea gloria lui Dumnezeu?” 41 Au ridicat deci piatra. Atunci şi-a ridicat ochii şi a spus: “Tată, îţi mulţumesc că m-ai ascultat. 42 Eu ştiam că mă asculţi întotdeauna. Însă am spus-o pentru mulţimea ce mă înconjoară, ca să creadă că tu m-ai trimis”. 43 Spunând acestea, a strigat cu glas puternic: “Lazăr, vino afară!” 44 A ieşit mortul legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză, iar faţa lui era înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: “Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!” 45 Mulţi dintre iudeii care veniseră la Maria şi văzuseră ceea ce făcuse el au crezut în el.
Cuvântul Domnului
Doamne, doresc să îndepărtezi „piatra” care îmi pecetluiește inima și să mă ajuți să trăiesc din belșug, prin tine. Mă rog, de asemenea, pentru harul unei morți fericite.
„Cel care-ţi e prieten este bolnav!”
Descoperim multă agitație încă de la începutul acestei relatări. Isus a primit vești alarmante despre un prieten drag. Viața în Ierusalim devenise periculos de tensionată. Ucenicilor le lipsea încă înțelegerea și coeziunea. Dar Isus a știut mereu ce trebuie să facă și nu s-a poticnit. Când Tatăl său putea fi cel mai deplin preamărit, Isus a acționat în consecință. Viețile noastre pot fi complicate, uneori foarte complicate… Atunci când ne aflăm în situații tulburătoare, trebuie să căutăm să îl imităm pe Domnul căutând numai să îl glorificăm pe Tatăl prin gesturile și cuvintele noastre.
Doamne, te rugăm să ne ajuți să vedem totul prin ochii tăi; ajută-ne să te căutăm mereu în rugăciune și să acționăm în așa fel încât să îl glorificăm pe Tatăl.
„Învăţătorul este aici şi te cheamă”
În mijlocul pericolului și confuziei, Isus ajunge în Betania și o întâlnește pe Marta. Așa cum era și ffiresc, Marta era neliniștită, dar Isus are răbdare cu ea și o conduce la o frumoasă mărturisire de credință. De asemenea, Isus a văzut dincolo de tensiunea dramatică a situației și, cu o sensibilitate tandră, a întrebat de Maria, despre care știa că era liniștită, acasă, plângând pierderea fratelui ei, Lazăr. În acest moment de profundă durere, Domnul a căutat-o. Iar când ea a ajuns la el și i-a împărtășit suferința, el a dezvăluit tandrețea inimii sale. Domnul Isus „s-a înfiorat în spirit şi s-a tulburat” și „a lăcrimat”. Uneori se afirmă că, pe vremea lui Isus, oamenii i-au înțeles și recunoscut umanitatea, dar aveau dificultăți cu înțelegerea dumnezeirii sale, în timp ce astăzi, noi îi recunoaștem divinitatea, dar ne confruntăm cu dificultatea înțelegerii naturii sale umane.
Ce dar! Să citim despre aceste momente în care Isus își dezvăluie umanitatea și iubirea sa plină de tandrețe și să acceptăm iubirea sa reală și personală față de noi!
„Ridicaţi piatra!”
Lui Isus nu i-a fost teamă să pătrundă în cele mai obscure „spații” pentru a reda viața. El a făcut acest lucru în mod natural și cu Lazăr, când a cerut îndepărtarea pietrei de mormânt, și continuă să facă acest lucru și în inimile noastre (de piatră). Păstrăm locuri întunecate în inimile noastre – regrete, amintiri dureroase sau răni supurânde – care pot fi comparate cu un fel de moarte interioară. Adesea, le închidem cu o piatră grea prin negare, când, de fapt, ar trebui, mai curând, să îl implorăm pe Domnul să îndepărteze respectiva piatră, să ne scoată pansamentele autoprotectoare și să ne redea plinătatea vieții.
Doamne, ce „dezastru” pot fi – asemeni unui mort viu sau unui rănit ambulant. Ajută-mă să mă întorc la tine cu credință și să te recunosc ca izvor al învierii și de viață veșnică. Ajută-mă, Doamne, să cred în tine și să trăiesc!
Doamne, astăzi, prin harul tău, mă voi ruga pentru sufletele celor care vor muri în această zi, pentru ca să se bucure de harul unei morți sfinte.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: