DE CE SĂ MERGI LA BISERICĂ

Un om i-a scris o scrisoare directorului ziarului din localitatea sa și-i mărturisea despre puțina importanță pe care a avut-o pentru el faptul de a merge la biserică în fiecare duminică: „Am mers la Liturghie timp de 30 de ani. În acest timp (a ascultat aproape 3.000 de predici, însă nu-mi pot aminti niciuna dintre ele. Mă gândesc, așadar, că mi-am pierdut timpul, iar preoții pe al lor, dând sfaturi în zadar”.

Pornind de la acea scrisoare începu o mică polemică în secțiunea „Scrisori către director” a acelui ziar. A continuat timp de săptămâni, până când cineva scrise câteva rânduri care, în mod surprinzător, au pus capăt controversei: „Am 40 de ani de când sunt căsătorit. De atunci am luat mai bine de 42.000 de prânzuri și cine. Dar nu-mi pot aminti meniul întreg al niciuneia dintre aceste zile. Au fost inutile toate mesele acestea? Nu cred. M-au alimentat și mi-au dat forța pentru a trăi. Dacă nu aș fi luat acele mese, astăzi aș fi fost mort”.

În învățare există doi factori: unul care predă și altul care învață. Aceasta poate să dea greș din cauza celui care predă sau din cauza celui care învață: acela pentru că nu predă și acesta pentru că nu învață.

Alimentul ne alimentează în măsura în care transformăm parte din ceea ce mâncăm în propria noastră carne. Hrana ajunge să facă parte din trupul nostru.

În învățare se întâmplă oarecum la fel: ceea ce învățăm și asimilăm se transformă în felul nostru de a fi și de a gândi.

A te forma înseamnă a dobândi formă, ținută în fața vieții. Fără formare creștină nu există atitudine și nici viață creștină.