DE LA NEGHINĂ LA GRÂU

Un puști de nouă ani se întoarce de la școală cu o veste rea: a murit profesorul care le preda anul trecut. Era un om iubit de toată lumea, cu o inimă extraordinară și un adevărat dascăl.

Auzind vestea, mamei lui i-a scăpat un comentariu ca un fel de reproș:

– Și Dumnezeu ăsta… mereu îi strânge pe cei mai buni.

Copilul – de nouă ani – îi răspunse îndată:

– Mamă, Dumnezeu îi poate lua la el pe cei buni când vrea. Cu cei răi mai așteaptă să vadă dacă se fac buni.

Făcând aluzie la parabola neghinei din grâu, spunea odată un sfânt preot că, atunci când neghina este  omul, poate sfârși prin a fi grâu. De aceea, Dumnezeu așteaptă.

Câtă neghină de convertit în grâu există încă în viața mea! O, de-ar fi ca Dumnezeu să nu obosească în a aștepta!