DE LA O VIAȚĂ PĂCĂTOASĂ LA O VIAȚĂ PLINĂ DE HAR
LECTURA I
Să ne apropiem cu încredere de tronul harului!
Citire din Scrisoarea către Evrei 4,12-16
Fraţilor, cuvântul lui Dumnezeu este viu, plin de putere şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri; el pătrunde până la despărţitura sufletului şi a duhului, a încheieturilor şi a măduvei şi judecă sentimentele şi gândurile inimii. 13 Şi nu este nicio creatură ascunsă înaintea lui, ci toate sunt goale şi descoperite pentru ochii aceluia în faţa căruia vom da cont. 14 Având, aşadar, un mare preot minunat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ţinem cu tărie mărturisirea credinţei! 15 Căci nu avem un mare preot care să nu poată suferi împreună cu noi în slăbiciunile noastre, ci unul care a fost încercat în toate asemenea nouă, în afară de păcat. 16 Aşadar, să ne apropiem cu toată încrederea de tronul harului ca să primim îndurare şi să găsim ca ajutor harul său la timpul potrivit!
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 18(19),8.9.10.15 (R.: In 6,64b)
R.: Cuvintele tale, Doamne, sunt duh şi viaţă.
8 Legea Domnului este desăvârşită,
înviorează sufletul;
mărturia Domnului este adevărată,
îl face înţelept pe cel neştiutor. R.
9 Orânduirile Domnului sunt drepte,
înveselesc inima,
poruncile Domnului sunt strălucitoare,
luminează ochii. R.
10 Teama de Domnul este curată,
rămâne pentru totdeauna;
judecăţile Domnului sunt adevărate,
toate sunt drepte. R.
15 Plăcute să-ţi fie cuvintele gurii mele
şi gândurile inimii mele să ajungă înaintea ta,
Doamne, stânca mea şi răscumpărătorul meu! R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 4,18abc
(Aleluia) “Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimis să proclam celor captivi eliberarea”, spune Domnul. (Aleluia)
EVANGHELIA
Nu am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 2,13-17
În acel timp, Isus a ieşit din nou pe ţărmul mării şi toată mulţimea venea după el, iar el îi învăţa. 14 Trecând, l-a văzut pe Levi, fiul lui Alfeu, stând la postul de vamă şi i-a zis: “Urmează-mă!” Ridicându-se, acesta l-a urmat. 15 În timp ce era la masă în casa lui, mulţi vameşi şi păcătoşi stăteau la masă împreună cu Isus şi discipolii lui, pentru că mulţi îl urmau. 16 Cărturarii fariseilor, văzând că mănâncă împreună cu păcătoşii şi vameşii, le spuneau discipolilor lui: “Mănâncă împreună cu vameşii şi păcătoşii?” 17 Când a auzit, Isus le-a spus: “Nu au nevoie de medic cei sănătoşi, ci bolnavii. Nu am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi”.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, lumea îmi acaparează cu ușurință toată atenția. Pot fi asemenea lui Levi, cu capul îngropat în cifre și afaceri. Ridică-mi privirea pentru a-L putea vedea pe Fiul tău care mă îndeamnă să-L urmez. Dă-mi puterea să părăsesc postul meu „vamal”, pământesc și să cinez împreună cu Fiul tău la Banchetul ceresc.
Al doilea conflict
În primul conflict, relatat ieri în Evanghelia după Sfântul Marcu, cărturarii l-au acuzat pe Isus de blasfemie. Astăzi, cărturarii din regiune, care făceau parte dintre farisei, îl acuză pe Isus că se asociază cu vameșii și păcătoșii publici. Fariseii reprezentau o mișcare reformatoare care căuta să obțină și să mențină puritatea rituală prin respectarea strictă a Legii lui Moise și a tradițiilor. Ei nu doreau să aibă nimic de-a face cu păgânii romani care le ocupau țara sau cu oamenii care colaborau cu ei, cum ar fi perceptorii de taxe. Nu le venea să creadă că Isus și ucenicii săi luau masa în casa lui Levi, un colector de taxe, și că luau masa împreună cu alți vameși și păcătoși publici. La fel cum cărturarii nu l-au acuzat în mod deschis pe Isus de blasfemie, ci au făcut-o în adâncul inimii lor, fariseii nu l-au acuzat în mod direct pe Isus, ci s-au dus la ucenicii săi și au încercat să submineze devotamentul lor față de El.
Isus, vindecătorul celor păcătoși
Isus le-a auzit întrebarea și le-a răspuns oferindu-le o perspectivă mai profundă asupra persoanei și lucrării sale. Pe de o parte, el se identifică drept medic. Din Evanghelia după Sfântul Marcu, știm că Isus nu vindeca doar afecțiunile trupești, ci și pe cele spirituale. El poate alunga demonii și ierta păcatele. Pe de altă parte, slujirea lui Isus este îndreptată către păcătoși: „Nu am venit să chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși”. Acest mesaj reprezintă o provocare pentru farisei, care credeau că sunt neprihăniți datorită împlinirii meticuloase a Legii lui Moise. Așa cum Paul va învăța mai târziu, împlinirea Legii lui Moise nu era în măsură să justifice sau să facă pe cineva neprihănit. Noi suntem îndreptățiți nu prin faptele legii, ci prin credința în Isus. Fariseii erau orbi față de propriul lor păcat. Ei nu au recunoscut că aveau nevoie de Isus, Medicul dumnezeiesc, pentru a le vindeca boala. Ei credeau că pot avea o relație potrivită cu Dumnezeu prin propriile lor fapte. Ca și creștini, însă, știm că doar harul lui Dumnezeu ne poate justifica și că singurele fapte care sunt meritorii pentru obținerea vieții veșnice sunt faptele de caritate potențate de harul dumnezeiesc.
Apropiați-vă cu încredere de Tronul Harului
Scrisoarea către Evrei ne îndeamnă să ne apropiem cu încredere de Tronul harului dumnezeiesc. Deoarece Cuvântul lui Dumnezeu este îndeajuns de puternic, precum o sabie ascuțită, pentru a ne expune cele mai intime gânduri și dorințe, am putea fi tentați să ne fie frică. Și totuși, Scrisoarea ne spune că, atunci când devenim conștienți de noi înșine, așa cum suntem cu adevărat, vom recunoaște nevoia noastră de a avea un Mare Preot, demn de încredere și milostiv, care să intervină și să mijlocească în fața lui Dumnezeu în favoarea noastră. Scrisoarea proclamă că avem un astfel de Mare Preot, Isus Cristos. Conștienți de acest adevăr, ne putem apropia cu încredere de Tronul harului datorită îndurării lui Isus, Marele nostru Preot și nu din mândrie. Isus este Marele Preot, iar slujirea sa sacerdotală îi întrece pe toți ceilalți mari preoți în putere și eficacitate. Vechii preoți, treceau prin vălul din sanctuarul templului pământesc; Isus, în schimb, a trecut prin „vălul” cerurilor în sanctuarul ceresc unde sălășluiește Dumnezeu. Acesta este lăcașul mijlocirii sale preoțești pentru fiecare dintre noi.
Doamne Isuse, apostolul tău, Levi (Matei), s-a ridicat de la postul său de vameș și s-a așezat la masă, alături de tine, în casa lui. Permite-mi să fac același lucru în fiecare zi, să las deoparte grijile și preocupările timpului prezent și să mă bucur de experiența vieții transformatoare și veșnice pe care mi-o oferi.
Cât de des îi imit pe farisei și îi judec pe ceilalți pe nedrept? Las judecata inimii oamenilor în seama lui Dumnezeu? În ce măsură îmi judec greșit soțul, copiii, colegii de muncă, prietenii și rudele? Cum aș putea să-i văd pe oameni în primul rând ca pe niște frați și surori care au nevoie de îndurarea lui Dumnezeu? Mă bucur împreună cu ceilalți atunci când aceștia experimentează îndurarea lui Dumnezeu sau continui să îi judec aspru și să mă distanțez de ei?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: