DE OMUL STRESAT MÂNTUIEȘTE-NE, DOAMNE!

Unul dintre prietenii mei a fost promovat la invidiata funcție de ministru al regelui – în cele din urmă, încă mai am relații bune. I-am scris îndată pentru a-l sfătui cu insistență să propună ca guvernul să meargă, în fiecare săptămână, să petreacă o zi întreagă la iarbă verde și ca, după ce vor fi mâncat niște cotlete cu cartofi prăjiți, urmate de niște clătite, totul însoțit de o bere bună de-a noastră, să se așeze pe iarba verde, cu un fir de iarbă între dinți, și să asculte în tăcere cum îi invadează înțelepciunea eternă a pământului ancestral.

Îmi cer scuze că trebuie să vă spun că nu s-a urmat sfatul meu și deja puteți vedea cum ne merge.

Odihna este o necesitate omenească și este prima exigență a muncii: ne odihnim pentru a putea munci.

Acest lucru este necesar și politicienilor, și nu doar în sensul ironic al lui Jacques Leclerq sau al spusei populare braziliene: „A salvacion do pais e a noite. Porque mentras o goberno dorme, o pais refaise” (Salvarea țării este noaptea. Pentru că în timp ce guvernul doarme, țara se reface). Omul obosit dăunează. Este asemenea blestemului țigănesc: „Dumnezeu să-ți dea un copil neghiob și muncitor”.