DE UNUL SINGUR

Un copil de cinci ani era foarte grav bolnav. Mama lui îl veghea stând nemișcată lângă patul său de suferință. Într-o zi, micuțul îi spuse:

– Mamă, lasă-mă singur, pentru că vreau să vorbesc cu Isus.

Mama ieși, deschise ușa camerei și, fără să o închidă, rămase să vadă ce se petrece. Copilul își dădu seama și-i repetă:

– Du-te mamă, că vreau să fiu singur cu Isus.

După o vreme o strigă:

– Mamă, acum poți veni.

Niciodată mama nu avea să știe ce a vorbit copilul ei cu Isus. La puțin timp după aceea, micuțul avea să meargă în cer.

Binecuvântate mamele, capabile să facă în așa fel încât copiii, de foarte mici, să-l vadă pe Isus ca pe unul de-al casei. Ce izvor de bucurie și de mângâiere vor găsi în prietenia cu el!

Toți trebuie să cultivăm și să îngrijim conversația și prietenia cu Domnul. El ne-a numit „prieteni” și vrea să fie prietenul nostru.

Prietenii se fac prin conversații. Eu vreau, într-adevăr, și caut să fiu prietenul său?