DEFORMARE PROFESIONALĂ

Un bancher obişnuia să participe la liturghie aproape zilnic. Întotdeauna întâlnea la uşa bisericii o cerşetoare. Văzându-l că se apropie, aceasta ridica glasul spunând:

– Vă rog, daţi-mi un ban.

El trecea mai departe, fără a o băga în seamă.

– Pentru Dumnezeu, daţi-mi un ban.

Nimic.

– Daţi-mi un ban, pentru Dumnezeu.

Tăcere.

Până când, într-o zi, strigă:

– Pentru Dumnezeu şi Maica Domnului, daţi-mi un ban.

Acesta se opri îndată, scoase portmoneul şi-i dădu zece euro.

Săraca, descumpănită, îl întrebă:

– V-am cerut de multe ori şi niciodată nu mi-aţi dat nimic. Astăzi îmi daţi, ba chiar îmi daţi mult. De ce?

– Astăzi este altceva – spuse bancherul. Astăzi cererea ta a fost însoţită de două semnături.

Profesia marchează şi creează în noi un fel de „psihoză profesională”, tendinţa de a vedea lucrurile influenţată de obiceiurile propriei profesii.

A fi creştin trebuie să ne poarte spre a vedea, în cei care ne înconjoară, suflete. Suflete cu care trebuie să convieţuieşti, pe care trebuie să le iubeşti. Suflete pe care trebuie să le ajuţi să se apropie de Dumnezeu şi pe care trebuie să le salvezi.

Suflete care sunt comori: fiecare valorează sângele lui Cristos.