DEFORMARE PROFESIONALĂ

Un bancher obișnuia să meargă la biserică aproape zilnic. În fiecare zi întâlnea la ușa bisericii o cerșetoare. Când îl vedea, aceasta ridica glasul, spunând:

– Dați-mi, vă rog, ceva de pomană.

El trecea mai departe, fără a schița nici cel mai mic gest.

– Pentru Dumnezeu, dați-mi ceva de pomană – repetă cerșetoarea în altă zi.

Nimic.

– Dați-mi ceva de pomană, pentru Dumnezeu.

Tăcere.

Până când, într-o zi, strigă:

– Pentru Dumnezeu și preasfânta Fecioară, dați-mi ceva de pomană!

Se opri imediat, scoase portofelul și-i dădu o mie de pesetas. Cerșetoarea, surprinsă, îl întrebă:

– V-am cerut de multe ori și niciodată nu mi-ați dat nimic, iar astăzi îmi dați, ba chiar mult. De ce?

– Astăzi este diferit – răspunse bancherul. Astăzi cererea dumneavoastră este însoțită de două semnături.

Profesia marchează și provoacă în noi o anumită „psihoză profesională”: tendința de a vedea lucrurile influențate de obiceiurile propriei profesii. A fi creștini ar trebui să ne facă să vedem, în cei care ne înconjoară, suflete.

Suflete cu care trebuie să conviețuiești, pe care trebuie să le iubești. Suflete pe care trebuie să le ajuți să se apropie de Dumnezeu și pe care trebuie să le salvezi; pe care trebuie să cauți să le faci fericite.

Suflete care sunt comori: fiecare valorează sângele lui Cristos.