DESFIINȚARE SAU ÎMPLINIRE
EVANGHELIA
Nu am venit să desfiinţez Legea sau Profeţii, ci să împlinesc.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,17-19
În acel timp, Isus îi învăţa pe discipolii săi, zicând: “Să nu socotiţi că am venit să desfiinţez Legea sau Profeţii! Nu am venit să desfiinţez, ci să împlinesc. 18 Căci, adevăr vă spun, mai înainte de a trece cerul şi pământul, nicio iotă şi nicio linioară nu va trece din Lege până ce nu se vor împlini toate. 19 Aşadar, cel care va încălca una dintre aceste porunci mai mici şi-i va învăţa astfel pe oameni va fi numit cel mai mic în împărăţia cerurilor. Dar dacă cineva le va împlini şi va învăţa astfel, acesta va fi numit mare în împărăţia cerurilor”.
Cuvântul Domnului
Părinte iubitor, izvorul tuturor binecuvântărilor, tu m-ai condus de-a lungul întregii mele vieți și mă conduci pe mai departe. Îți mulțumesc pentru grija ta părintească.
Isuse, Fiul lui Dumnezeu, ai murit pentru mine pe Cruce pentru a răscumpăra păcatele mele și pentru a-ți manifesta iubirea necondiționată față de mine. Îți mulțumesc pentru că mi-ai arătat calea spre Casa Tatălui.
Duhule Sfânt, dulce oaspete al sufletului meu, tu mă vindeci, mă întărești și mă înflăcărezi din adâncul inimii mele. Îți mulțumesc pentru prezența ta iubitoare în sufletul meu.
Isuse, ajută-mă să trăiesc în libertate autentică, în unire cu voința ta.
Împlinirea a toate
Dumnezeu și-a pregătit poporul pentru darul mântuirii educându-l prin Lege și Profeți. Prin Cristos, mântuirea a devenit realitate: Isus, Cuvântul făcut trup, a împlinit Legea și Profeții și a oferit interpretarea lor corectă. Legea s-a mutat de pe tablele de piatră în inimile oamenilor, așa cum ne descoperă Fericirile. Isus a venit în special pentru a împlini dorința profundă a inimii omului după fericire, fericire care se obține, în cele din urmă, prin trăirea vieții veșnice cu Dumnezeu. „Dar când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său, născut din femeie, născut sub Lege, 5 ca să-i răscumpere pe cei care sunt sub Lege ca să primim înfierea” (Gal 4,4-5).
Încălcarea regulilor
„Regulile sunt făcute pentru a fi încălcate”, – conform primei reguli din așa-zisul „Crez al adolescenței”. Pe măsură ce ne apropiem de vârsta maturității, este posibil să descoperim anumite conflicte legate de ceea ce credem că înseamnă fericirea noastră personală. Le numim reguli. Și, pe măsură ce crește dorința de a ne exercita liberul arbitru, începem să simțim greutatea aparent opresivă a acestor reguli – „Fă aceasta și nu fă cealaltă!”. Anumite forme de autoritate pot fi percepute uneori ca opunându-se direct împlinirii noastre. Concluzionăm în mod greșit că regulile și fericirea sunt precum uleiul și apa. Apoi, acceptăm ca tiparele păcatului să se dezvolte în noi, în ciuda a ceea ce ne spune conștiința noastră și, fără să ne dăm seama, ne facem deja o imagine asupra modului în care diavolul ne sugerează propriile sale criterii de viață. Dacă nu suntem atenți, ne putem forma comportamente adânc înrădăcinate care ne vor face să luptăm împotriva lui Dumnezeu și a criteriilor exprimate de el – cele zece porunci, Fericirile, crucea și învățăturile Bisericii.
Folosirea corectă a libertății
„Legea morală își are originea în Dumnezeu și își găsește întotdeauna izvorul în el” (Sfântul Ioan Paul al II-lea, Veritatis splendor, nr. 40). Adevărata noastră libertate nu constă în posibilitatea de a respinge, ci de a accepta legea morală a lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este un dictator fără inimă, ci un Tată care ne iubește și ne vrea binele. Dacă stabilește anumite standarde, face aceasta pentru că are în vedere fericirea noastră veșnică, asemenea unui antrenor priceput care îl provoacă pe sportiv să își atingă potențialul maxim. „Care om dintre voi, dacă fiul îi va cere pâine, îi va da o piatră? 10 Sau, dacă va cere un peşte, îi va da un şarpe?” (Mt 7,9-10). Isus adresează această întrebare pentru că îl cunoaște pe Tatăl. Chiar dacă am ști vreun părinte care să nu-și iubească copilul, Dumnezeu Tatăl nu poate să nu dorească doar ceea ce este cu adevărat cel mai bine pentru noi. Dumnezeu este și va fi pe veci Iubire.
Doamne, păcatul îmi dă târcoale, dar tu mi-ai promis că harul tău va fi mereu la îndemâna mea. Ajută-mă să mă folosesc de mijloacele harului pe care mi-l oferi pentru a trăi în armonie cu legea ta veșnică. Maică Preacurată, fă ca inima mea să fie a lui Isus.
Astăzi, îmi voi rezerva câteva momente pentru a reflecta asupra celor Zece Porunci și asupra îndatoririlor legate de starea mea de viață – de copil, tânăr, adult, preot, credincios laic, trăind viața în mod consacrat sau fiind căsătorit, etc.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: