DESPĂRȚIRE

Episcopul Phillips Brooks (1835-1893), american celebru prin geniul și acutul său simț al umorului, nu voia să primească pe nimeni lângă patul său de moarte. În schimb, atunci când i-au anunțat vizita lui Robert Ingersoll, un ateu, spuse:

– Să intre imediat.

Robert Ingersoll rămase foarte impresionat văzând că-i acordă acest privilegiu.

– Nu-mi mulțumi deloc – îi spuse episcopul. Sper să-i revăd pe prietenii mei în cer. Însă pe dumneata este ultima oară când pot să te văd.

Faptul că cineva este credincios sau ateu nu afectează cu nimic realitatea veșniciei. Ceea ce noi gândim nu schimbă cu nimic realitatea lucrurilor: lucrurile sunt așa cum sunt, nu cum noi am vrea ca să ele fie.

În schimb, viziunea, panorama, pe care credinciosul și ateul o au este extrem de diferită. Credinciosul crede că odată cu moartea începe adevărata viață. Ateul crede că odată cu moartea încetează totul. Pentru cel dintâi, moartea este începutul. Pentru cel de-al doilea, este sfârșitul, distrugerea.

În ceasul morții și în timpul vieții – dacă cineva valorează și apreciază viața sa -, credința în nemurire este o adevărată comoară.