DEȘTEPTĂTORUL

Un băiat, de doisprezece-treisprezece ani, avea mania exagerată de a demonta și monta din nou tot ceea ce era format din diferite piese. A demonta era foarte ușor. A monta din nou obișnuia să fie mai complicat.

Avea în casă un ceas deșteptător vechi și mare. Alarma era un clopoțel care, atunci când suna, îi scula și pe vecini.

Bietul ceas deșteptător căzu în mâinile băiatului care ardea de dorința de „a vedea cum este pe dinăuntru”. I-a demontat toate piesele. Apoi s-a pus să-l monteze din nou. Partea proastă a fost că i-au rămas piese și unele piese, poate, nu erau puse la locul lor.

Spre satisfacția vecinilor, ceasul nu a mai indicat ora, nici nu i-a mai deșteptat pe cei care dormeau. Din acel moment nici el nu s-a mai trezit: nefericitul deșteptător nu a putut să supraviețuiască cu oasele dislocate.

Dumnezeu are un vis grandios pentru fiecare dintre fiii săi: să ne facă părtași la viața sa și la fericirea divină.

Pentru a obține aceasta, trebuie să așezăm, zi de zi, fiecare piesă la locul ei. Dacă într-o zi sau alta nu facem voința lui Dumnezeu pentru acea zi, sunt piese pe care nu le așezăm la locul lor. În mod logic, rezultatul final nu va putea fi ceea ce Dumnezeu vrea. La acest mare proiect final se ajunge pe baza realizării micilor proiecte de fiecare zi.

Fac în acest moment ceea ce Dumnezeu vrea să fac acum?