DIACONII, ASEMENEA LUI CRISTOS CARE SLUJEȘTE
LECTURA I
Au ales şapte bărbaţi plini de Duhul Sfânt.
Citire din Faptele Apostolilor 6,1-7
În zilele acelea, crescând numărul discipolilor, eleniştii murmurau împotriva evreilor pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea în slujirea de fiecare zi. 2 Atunci, cei doisprezece, convocând adunarea discipolilor, au spus: “Nu este bine ca noi să lăsăm la o parte cuvântul lui Dumnezeu pentru a sluji la mese. 3 De aceea, fraţilor, căutaţi dintre voi şapte bărbaţi cu nume bun, plini de duh şi înţelepciune, pe care să-i stabilim pentru această necesitate! 4 Iar noi vom stărui în rugăciune şi în slujirea cuvântului”. 5 Şi a plăcut cuvântul acesta înaintea întregii adunări şi i-au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmenas şi pe Nicolae, prozelit din Antiohia. 6 Pe aceştia i-au adus înaintea apostolilor care, după ce s-au rugat, şi-au pus mâinile asupra lor. 7 Şi cuvântul lui Dumnezeu se răspândea, iar numărul discipolilor în Ierusalim se înmulţea foarte mult şi o mare mulţime de preoţi se supuneau credinţei.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 32(33),1-2.4-5.18-19 (R.: 22)
R.: Fie, Doamne, mila ta asupra noastră, după cum şi noi am sperat în tine!
sau:
Aleluia.
1 Bucuraţi-vă, drepţilor, în Domnul!
Cei fără de prihană se cuvine să-i înalţe cântare de laudă.
2 Lăudaţi-l pe Domnul cu harpa;
cântaţi-i cu alăuta cu zece coarde! R.
4 Drept este cuvântul Domnului
şi toate lucrările sale sunt vrednice de crezare.
5 El iubeşte dreptatea şi judecata;
pământul este plin de bunătatea Domnului. R.
18 Iată, ochii Domnului sunt îndreptaţi
spre cei care se tem de el,
spre cei care nădăjduiesc în mila lui,
19 ca să scape de la moarte sufletul lor
şi să-i hrănească în timp de foamete! R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) A înviat Cristos, care le-a creat pe toate şi a avut milă de neamul omenesc. (Aleluia)
EVANGHELIA
L-au văzut pe Isus umblând pe mare.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,16-21
Când s-a înserat, discipolii lui Isus au coborât la mare şi, urcându-se într-o barcă, au venit dincolo de mare, la Cafarnaum. Se făcuse deja întuneric, iar Isus încă nu venise la ei. 18 Marea era agitată, pentru că sufla un vânt puternic. 19 Când au ajuns la douăzeci şi cinci – treizeci de stadii, l-au văzut pe Isus umblând pe mare şi fiind aproape de barcă. I-a cuprins frica, 20 dar el le-a zis: “Eu sunt. Nu vă temeţi!” 21 Atunci au voit să-l ia în barcă şi îndată barca a ajuns la ţărmul spre care se îndreptau.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, cred în Fiul tău. El este Dumnezeu adevărat și om adevărat. Cred că el este Mântuitorul lumii. Dă-mi puterea de a-mi învinge temerile și de a porni cu mult curaj pe calea care mă conduce la comuniunea veșnică cu Tine.
Isus este Dumnezeu
După înmulțirea pâinilor, Isus își manifestă puterea dumnezeiască mergând pe Marea Galileii. Ucenicii se luptau împotriva vântului puternic și l-au văzut pe Isus apropiindu-se de ei, pe apă. Fără Isus nu putem face nimic, dar cu el totul este posibil! Cuvintele simple ale lui Isus: „Eu sunt” amintesc de revelarea numelui lui Dumnezeu lui Moise: „Eu sunt” (Ex 3,14). Isus le dezvăluie discipolilor săi că este cu adevărat Dumnezeu și că toată creația îi este supusă. Antifona Evangheliei de astăzi ne amintește atât de puterea dumnezeiască a lui Cristos, care a creat toate lucrurile, cât și îndurarea sa față de tot neamul omenesc. În Evanghelie, vedem cum puterea dumnezeiască a lui Cristos îi salvează pe ucenicii săi de vântul puternic și de marea dezlănțuită. În Predica de pe Munte, Isus le-a spus ucenicilor săi să nu se îngrijoreze pentru viața lor (Mt 6, 25). În Evanghelia de astăzi învățăm că Dumnezeu are grijă de noi și că trebuie să ne încredem fără rezerve în el și în providența sa. Să credem că Domnul este Atotputernic și că ne va călăuzi către un port sigur.
Primii șapte diaconi
În prima lectură, din Faptele Apostolilor, descoperim grija lui Dumnezeu față de Poporul său. Exista o situație care trebuia rezolvată: văduvele elenilor – evreii convertiți care vorbeau limba greacă – erau trecute cu vederea în distribuirea (sau slujirea) zilnică cu cele necesare. Apostolii au abordat problema cerând poporului să aleagă șapte bărbați de renume, plini de Duhul Sfânt și de înțelepciune pentru a sluji poporul. Înțelepciunea reprezinta un dar al Duhului Sfânt și avea să îi ajute pe cei șapte să acționeze în mod just în îndeplinirea îndatoririlor lor. Cei șapte bărbați au fost prezentați apostolilor și aceștia și-au pus mâinile peste ei. Impunerea mâinilor a fost și rămâne un gest simbolic și sacramental de consacrare. Prin impunerea mâinilor este conferit harul Duhului Sfânt și gestul are o importanță deosebită în cadrul conferirii hirotonirii preotești (1Tim 4,14). Cei șapte bărbați au fost desemnați să slujească, nu doar în administrarea bunurilor temporale, ci și în ceea ce privește predicare (8,5) și botezarea (8,12). Ei au fost numiți „diaconi”, în baza cuvântului grecesc care înseamnă „slujire” (diakonia).
Prima treaptă a Sfintei Preoții
La fel ca cei șapte bărbați aleși pentru slujire în Faptele Apostolilor, diaconii de astăzi primesc primul grad al Ordinului Sacru. Sacramentul Sfintei Preoții îi conformează lui Cristos Slujitorul. Diaconii nu primesc Preoția ministerială, ci ajută episcopul și preoții la celebrarea Sfintelor Taine, la distribuirea Sfintei Împărtășanii, la asistarea și binecuvântarea căsătoriilor, la proclamarea Evangheliei și la predicare, la prezidarea înmormântărilor și în implicarea lor în diferite opere de caritate (cf. Catehismul Bisericii Catolice, 1569-70). Harul sacramental îi întărește în dăruirea lor față de Poporul lui Dumnezeu, în slujirea liturgică, a Evangheliei și în cadrul operelor de caritate (cf. Catehismul Bisericii Catolice, 1588).
Doamne Isuse, ca și creștin, sunt chemat să fiu un fidel slujitor al Cuvântului și al carității. Ajută-mă să știu când și cum să propovăduiesc Evanghelia. Ajută-mă să știu când și cum să-i iubesc pe ceilalți, să le alin suferințele și să am grijă de cei aflați în nevoi.
Lecturile de astăzi reprezintă un îndemn la slujire smerită. În primul rând, recunoaștem că suntem simple creaturi și că fără Dumnezeu nu putem face nimic. În al doilea rând, suntem provocați de cuvintele lui Isus: „Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru!” (Mt 23,11); „Dacă cineva vrea să fie primul, să fie ultimul dintre toţi şi slujitorul tuturor!” (Mc 9,35). La sfârșitul vieții noastre, dacă am fost credincioși harului lui Dumnezeu și dacă vom invoca îndurarea sa, vom auzi cuvintele sale de bun venit: „Bine, servitor bun şi credincios… Intră în bucuria stăpânului tău!” (Mt 25,21).
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: