Andres se pregătește să primească prima Împărtășanie.

Într-o zi, întorcându-se de la cateheză, zăbovește pe drum și ajunge mai târziu acasă. Tatăl lui se supără și-l ceartă. Copilul, dezamăgit, protestează:

– Of, tată! Nu-i drept! Eu ajung acasă câteva minute mai târziu și mă cerți. „Fiul risipitor” a fost pierdut câțiva ani și când s-a întors acasă tatăl lui i-a pregătit un banchet…

 

Pe „fiul risipitor” trebuie să-l imităm în reușita și curajul de a se „întoarce”, însă nu în greșeala de a „pleca”.

Este mai ușor să-l imităm în greșeală decât în reușită. În această imitare cădem, conștient sau inconștient, destul de frecvent.

Ce bine ar fi să-l imit întotdeauna în cea de-a doua parte: întoarcerea!

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2014