DIN NOU ACASĂ

Preotul dintr-un spital îl vizitează pe un domn, bolnav foarte grav care știe perfect că-și trăiește ultimele clipe ale vieții. Îl primește foarte surâzător, iar preotul îi spune:

– Hei, Andrei, la cât de grav ești, astăzi te găsesc foarte bucuros!

– Păi – răspunde bolnavul –, după o viață trăită în chirie, este plăcut să mergi în casa Tatălui.

Când evreii mergeau în pelerinaj la Ierusalim, obișnuiau să cânte Psalmul 122,1-2: „Câtă fericire când mi s-a spus: Mergem în casa Domnului! Picioarele noastre pășesc deja pragurile tale, Ierusalime!”

Ceva asemănător ar trebui să simtă creștinul atunci când se confruntă cu moartea: „este plăcut să mergi în casa Tatălui”.

Acest lucru trebuie să-l fi simțit sfânta Tereza a lui Isus atunci când spunea:

Trăiesc fără să trăiesc în mine.

Și aștept o viață atât de înaltă,

Încât mor pentru că nu mor.