DIN PROFUNZIMEA INIMII
EVANGHELIA
Fiţi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru ceresc este desăvârşit!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,43-48
În acel timp, Isus îi învăţa pe discipolii săi, zicând: “Aţi auzit că s-a spus: «Să-l iubeşti pe aproapele tău şi să-l urăşti pe duşmanul tău!» 44 Eu însă vă spun: iubiţi-i pe duşmanii voştri şi rugaţi-vă pentru cei care vă persecută, 45 ca să deveniţi fiii Tatălui vostru care este în ceruri, care face să răsară soarele său peste cei răi şi peste cei buni şi să plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi! 46 Căci, dacă îi iubiţi pe cei care vă iubesc, ce răsplată aveţi? Oare nu fac acelaşi lucru şi vameşii? 47 Şi dacă îi salutaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Oare nu fac acelaşi lucru şi păgânii? 48 Aşadar, fiţi desăvârşiţi precum Tatăl vostru ceresc este desăvârşit!”
Cuvântul Domnului
Doamne, fă ca Duhul tău Sfânt să-mi pregătească inima prin cuvintele tale. Ajută-mă să devin cât mai asemănător ție și învață-mă să îl iubesc pe aproapele meu așa cum tu mă iubești pe mine.
Să îi iubim pe dușmanii noștri?
Invitația lui Isus de a ne iubi dușmanii este atât de cunoscută încât a devenit proverbială. Cu toate acestea, gândiți-vă cât de șocantă este această idee! Un dușman, în sensul propriu, ne vrea în mod explicit răul. A trăi o astfel de agresiune este realmente de nedorit. Și se pare că există doar două opțiuni pentru a reacționa la o astfel de situație. Fie răspunzi înapoi cu agresivitate, fie accepți nedreptatea și îți asumi rolul de victimă. În ambele cazuri, este cel mai probabil ca întunericul dușmăniei să te consume. Dușmănia este rea; este ca o gaură neagră care amenință să ne înghită.
Isus propune o altă opțiune
A reacționa la dușmănie cu iubire nu înseamnă nici agresivitate, nici victimizare. Iubirea nu acceptă nedreptatea, ci o impregnează de lumină, spulberând astfel toxica gaură neagră. Cum se poate întâmpla acest lucru? Cine poate lumina o gaură neagră? Doar cineva care este însăși sursă de lumină. În aceasta constă victoria glorioasă a lui Isus. Căci atunci când satana, dușmanul prin excelență, l-a prins pe el, izvorul bunătății, și a încercat să-l înghită prin moarte, moartea nu i-a putut stinge lumina. Dimpotrivă, lumina sa dumnezeiască a umplut abisul morții și i-a trezit pe toți cei care fuseseră înghițiți de ea. Inima lui Isus a învins moartea când și-a reluat bătăile; lumina lui a șters gaura neagră; iubirea lui a dizolvat puterea necruțătoare a dușmanului.
Cum poți să-l iubești cu adevărat pe dușmanul tău? Numai prin Cristos!
Când inima înviată și glorificată a lui Isus a început să bată din nou în a treia zi, ea a devenit pulsul care animă Noua Creație, una la care participăm prin har începând din ziua Botezului nostru. Prin urmare, iubirea Inimii lui Isus este iubirea lumii răscumpărate și trebuie să devină și iubirea inimii noastre. Când lumina lui Isus a început să lumineze în noaptea Învierii a început să se răspândească printre discipolii pe care i-a strâns lângă Inima sa ca membri ai Trupului său Mistic, Biserica. Când iubirea lui Isus i-a învins și i-a răscumpărat pe cei care îl uciseseră – dușmanii săi -, el i-a convocat, de asemenea, pe prietenii săi, apostolii și urmașii apostolilor, și i-a împuternicit, prin darul Duhului Sfânt, să participe la această iubire. Inima lui Isus pompează iubire în inimile prietenilor săi. Toate acestea înseamnă că ne putem iubi dușmanii într-un mod cu adevărat răscumpărător dacă facem acest lucru prin Cristos și îi permitem să iubească prin noi dacă iubirea Inimii lui devine iubirea inimii noastre.
Doamne Isuse Cristoase, Tu mă privești și mă vezi. Uneori, cu mâhnire, vezi în mine un dușman, pe unul care este capabil să păcătuiască și astfel să te jignească. Cu toate acestea, tu reacționezi întotdeauna la ostilitatea mea la fel: mă iubești și continui să mă iubești. Iubirea ta a învins păcatul meu și m-a răscumpărat din ghearele morți. Și îmi oferi acest dar în mod repetat, de câte ori cad din nou în capcanele răului. Astăzi, îți mulțumesc pentru dragostea și îndurarea ta. Și îmi ridic privirea spre orizont, unde aș putea vedea inclusiv oamenii care se mobilizează împotriva mea, dușmanii mei. Doamne, am experimentat cum iubirea ta m-a salvat din întuneric. Îngăduie-mi, sprijinit de puterea iubirii tale, să îi iubesc pe dușmanii mei.
Doamne, astăzi, prin harul tău, voi examina acele aspecte în care am mai mare nevoie de ajutorul tău pentru a-mi iubi dușmanii. Vreau să-i iubesc pe ceilalți asemenea ție.
Pentru o reflecție suplimentară:
Catehismul Bisericii Catolice Nr. 1825
Cristos a murit din iubire pentru noi, pe când noi eram încă „duşmani” (Rom 5,10). Domnul ne cere să iubim ca El, până şi pe duşmanii noştri (cf. Mt 5,44), să ne facem aproapele celui mai îndepărtat , să-i iubim pe copii şi pe săraci ca pe El însuşi .
Apostolul Paul ne-a dat un incomparabil tablou al iubirii:
„Dragostea este îndelung-răbdătoare; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu ia în seamă răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Pe toate le iartă, pe toate le crede, pe toate le nădăjduieşte, pe toate le îndură” (1Cor 13,4-7).
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: