Napoleon trecea odată în revistă trupele sale, însoțit de un căpitan. Terminând această acțiune de rutină, căpitanul îi spuse împăratului:

– Maiestate, chiar dacă sunt un oficial nu prea mare în grad, să știți că am stofă de general.

Surâzând, marele corsican răspunse:

– Am înțeles. Când voi avea nevoie de generali din stofă, nu voi ezita să recurg la dumneavoastră.

Lemnul(*), lemnul cel bun, cuprinde în sine multe posibilități: folosește la fabricarea unei mobile, la sculptarea unui chip, la o serie de instrumente… Însă întotdeauna, pentru ca aceste posibilități să se transforme în realitate, este nevoie de muncă.

Fiecare dintre noi poartă în sine un mare sfânt. E nevoie să ne prelucrăm: să înlăturăm ceea ce este de prisos și ce deranjează și să potențăm ceea ce ne face asemănători cu modelul, Isus Cristos.

Dacă acest sfânt posibil nu ajunge să fie un sfânt real, nu este din cauza lemnului pe care Dumnezeu ni l-a dat, ci din lipsa luptei statornice.

(*) În limba spaniolă, expresia românească „a avea stofă de”…  folosește comparația cu lemnul, „a avea lemn de”… .

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2013