DIN TOATĂ INMA TA

Carlitos, la cei patru ani ai săi, este bolnav. Mama îi stă în permanență alături. Micuțul, simțind dragostea mamei sale, o cuprinde cu mânuțele de gât și-i spune: 

– Mamă, te iubesc mult, Te iubesc din toată inima „ta”,

– Nu se spune din toată inima „ta” – îl corectează mama. Trebuie să spui din toată inima „mea”.

Puștiul, care știe perfect ce vrea să spună, o corectează la rându-i:

– Nu, mamă. Dintr-a ta, pentru că este mai mare. A mea este micuță.

 „Din toată inima ta”. Copilului i se părea redusă capacitatea inimii sale pentru iubirea pe care voia să o  dea mamei sale. Este un lucru rău dacă nu ni se pare puțină capacitatea de iubire a inimii noastre pentru tot ceea ce Dumnezeu merită și-i datorăm lui și celorlalți.

Avem avantajul de a putea iubi cu inima lui Dumnezeu: „Iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat” (Rom 5,5). Nu dispunem doar de inima noastră. Putem — cu Duhul Sfânt — să iubim în chip divin; „așa cum eu v-am iubit” (In 13,34).