DIN UNU ÎN UNU

Într-o zi, plimbându-mă pe plajă, am zărit un om care se apleca, lua ceva din nisip și arunca în mare. Și făcea acest lucru iar și iar. Îndată ce m-am apropiat, mi-am dat seama că ceea ce omul lua de jos erau stele de mare pe care valurile la aduseseră pe țărm. El, una câte una, le azvârlea din nou în mare.

L-am întrebat ce face.

– Arunc aceste stele de mare din nou în ocean – îmi răspunse. După cum vezi, mareea este joasă, iar aceste stele au  rămas pe mal. Dacă nu le arunc înapoi, vor muri aici din lipsă de oxigen.

– Înțeleg, i-am spus, însă trebuie să fie mii de stele de mare pe plajă. Nu le poți arunca pe toate. Sunt prea multe. La fel se întâmplă pe sute de plaje de-a lungul coastei. Nu faci ceva care nu merită?

Omul surâse, se aplecă, luă o stea de mare și, în timp ce o azvârlea din nou în mare, îmi spuse:

– Pentru aceasta, da, a meritat!

(Vicente Huerta)

Unul câte unul și pas cu pas. Ca să umbli, trebuie să faci un pas după altul, și nu doisprezece dintr-o dată.

Trebuie să ne îndreptăm atenția și efortul spre ceea ce în fiecare moment avem în mâinile noastre.