DISCREȚIE

Redactorul unui ziar din Madrid, Ziua, îl intervieva pe don Ramon de Campoamor, ca să-i faciliteze câteva date biografice. Campoamor îi răspunse:

– Nu știu nimic din ceea ce mi s-a întâmplat sau, mai bine spus, nu mi s-a întâmplat nimic.

Și, întrucât ziaristul insista, adăugă:

– Ceea ce interesează despre viața mea nu se poate spune, iar ceea ce se poate spune nu interesează.

În ziua de astăzi există o dorință nestăvilită de a cunoaște și a etala ceea ce este mai bolnăvicios în viața altora. Se pare că interesează tocmai ceea ce nu trebuie nicidecum să știi.

Există apoi oameni care se fălesc cu rușinile lor, mai bine spus, cu nerușinările lor. În cel mai rău caz, nu au altceva de arătat.

Nu ar avea niciun succes dacă nu ar afla această dorință ridicolă de a cunoaște ceea ce nu are importanță.

Trebuie să promovăm o campanie de pudoare și discreție. Două calități care obișnuiesc să meargă destul de unite.

Dacă noi, creștinii, am închide televizorul atunci când începe să se dea întâietate exhibiționiștilor, am termina cu această plagă.