DOAMNE, ÎNVAȚĂ-NE SĂ NE RUGĂM!
LECTURA I
Au cunoscut harul care îmi fusese dat.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Galateni 2,1-2.7-14
Fraţilor, după paisprezece ani, am urcat din nou la Ierusalim împreună cu Barnaba, după ce îl luasem cu mine şi pe Tit. 2 Am urcat în urma unei revelaţii şi le-am expus evanghelia pe care o predic printre neamurile păgâne, în special celor mai cu vază, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar. 7 Văzând că mi-a fost încredinţată evanghelia pentru cei necircumcişi, după cum lui Petru îi fusese încredinţată pentru cei circumcişi, 8 căci cel care i-a dat putere lui Petru pentru apostolatul celor circumcişi mi-a dat şi mie putere pentru neamurile păgâne, 9 şi cunoscând harul care îmi fusese dat, Iacob, Chefa şi Ioan, care sunt consideraţi coloane, ne-au dat mie şi lui Barnaba mâna dreaptă a comuniunii, ca noi să mergem la neamurile păgâne, iar ei la cei circumcişi, 10 numai să ne aducem aminte de cei săraci, ceea ce m-am şi străduit să fac. 11 Dar, când a venit Chefa la Antiohia, l-am înfruntat făţiş, căci era de condamnat. 12 De fapt, înainte de a fi venit unii de la Iacob, stătea la masă cu păgânii, dar când au venit ei, s-a ferit şi a stat deoparte, temându-se de cei circumcişi. 13 Împreună cu el au început să se poarte cu ipocrizie şi ceilalţi iudei, aşa încât şi Barnaba a fost ademenit de ipocrizia lor. 14 Dar când am văzut că ei nu merg drept, după adevărul evangheliei, i-am spus lui Chefa în faţa tuturor: “Dacă tu, care eşti iudeu, te porţi ca un păgân şi nu trăieşti ca un iudeu, cum îi poţi constrânge pe păgâni să trăiască asemenea iudeilor?”
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 116(117),1.2 (R.: Mc 16,15)
R.: Mergeţi în toată lumea şi predicaţi evanghelia!
sau:
Aleluia.
1 Lăudaţi-l pe Domnul, toate neamurile,
preamăriţi-l, toate popoarele! R.
2 Căci mare este îndurarea lui asupra noastră
şi adevărul Domnului rămâne în veci. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Rom 8,15bc
(Aleluia) Aţi primit Duhul înfierii prin care strigăm: “Abba, Tată!” (Aleluia)
EVANGHELIA
Doamne, învaţă-ne să ne rugăm!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 11,1-4
În acel timp, Isus se afla într-un loc oarecare şi se ruga. Când a terminat, unul dintre discipolii săi i-a spus: “Doamne, învaţă-ne să ne rugăm aşa cum Ioan i-a învăţat pe discipolii lui!” 2 Atunci le-a zis: “Când vă rugaţi, spuneţi: «Tată, sfinţească-se numele tău, vie împărăţia ta! 3 Dă-ne nouă în fiecare zi pâinea cea de toate zilele 4 şi iartă-ne păcatele noastre, pentru că şi noi iertăm oricui ne greşeşte; şi nu ne duce în ispită!»”
Cuvântul Domnului
Părinte ceresc, tu ești sfânt și mă inviți să particip la sfințenia ta. Întemeiază domnia ta în inima și în familia mea. Hrănește viața ta dumnezeiască în mine, iartă-mi păcatele, întărește-mi hotărârea de a-i ierta pe ceilalți și călăuzește-mă cu bine spre casa mea cerească pentru a fi cu Tine.
Isus îi învață pe ucenici să se roage
Rugăciunea Domnului este rugăciunea supremă și rezumă întreaga Evanghelie (Catehismul Bisericii Catolice, 2761). Versiunea din Evanghelia după Sfântul Luca, cu cinci cereri, este mai scurtă decât cea din Evanghelia după Sfântul Matei, cu șapte cereri, dar esențialul este același. În rugăciune, Domnul ne învață ce să cerem de la Tatăl nostru ceresc. De asemenea, rugăciunea ne atrage în misterul a Cine este Tatăl (a se vedea Catehismul Bisericii Catolice, 2779). Rugăciunea către Tatăl ne întărește dorința de a deveni asemenea lui prin har și ne face inimile să crească în umilință și încredere filială (vezi Catehismul Bisericii Catolice, 2784-2785). Prima rugă cere ca numele Tatălui să fie făcut sfânt. Aceasta ne atrage în misterul planului său de mântuire și al chemării noastre la sfințenie (Catehismul Bisericii Catolice , 2807). A doua cerere a lui Luca vizează în primul rând venirea finală a domniei lui Dumnezeu ( Catehismul Bisericii Catolice, 2818). Împărăția a fost instaurată de Isus, este în mijlocul nostru acum și își așteaptă desăvârșirea la sfârșitul veacurilor. A treia cerere solicită hrana de care are nevoie viața noastră trupească și spirituală (Catehismul Bisericii Catolice, 2830). A patra petiție, în versiunea lui Luca, imploră harul îndurării lui Dumnezeu. Este o „ îndurare care va putea pătrunde în inimile noastre doar dacă am învățat să ne iertăm dușmanii, după exemplul și cu ajutorul lui Cristos” (Catehismul Bisericii Catolice, 2862). A cincea cerere îi solicită Tatălui să ne ferească de căile care ne conduc la păcat. Este, de asemenea, o cerere pentru harul vigilenței și al perseverenței (Catehismul Biseriicii Catolice, 2864).
Conciliul de la Ierusalim
Prima lectură este luată din Scrisoarea Sfântului apostol Paul către Galateni. Scrisoarea constituie pledoaria lui Paul pentru Evanghelia pe care o propovăduiește de mai mulți ani. Indiferent dacă scrisoarea a fost scrisă înainte sau după Conciliul de la Ierusalim din anul 49 d. Cr., scrisoarea prezintă același argument ca și Conciliul – păgânii care cred acum în Cristos sunt justificați prin credința lor și nu trebuie să fie împovărați de multe lucruri impuse de Legea lui Moise. La Conciliu, Petru a vorbit despre cum a predicat păgânilor și cum inimile lor au fost purificate prin credință (Fap 15,9). Iacob, în calitate de episcop al Ierusalimului, a fost de acord cu Petru și a invocat o profeție din Cartea lui Amos despre neamurile care îl vor invoca pe Domnul atunci când descendența lui David va fi refăcută prin Mesia (Fap 15,15-18; Am 9,11-12). În timp ce unele dintre legile lui Moise au fost decise să nu mai fie impuse păgânilor care credeau în Cristos, legea lui Moise a rămas totuși „o sursă de instruire morală pentru păgâni: Isus recomandă ca neamurile să o asculte. Dar, în mod concret, conciliul decide că este suficient ca păgânii să se abțină de la impuritățile asociate idolatriei și imoralității sexuale care pătrundeau în imperiu (Fap 1519-29)” (Prothro, The Apostle Paul and His Letters, 149).
Paul este nevoit să îl corecteze pe Petru
În prima lectură, Paul ne vorbește despre două întâlniri directe cu Petru, una în Ierusalim și una în Antiohia. Prima întâlnire a fost atunci când Paul și Barnaba și-au expus predica în fața apostolilor din Ierusalim. Ei s-au întâlnit cu stâlpii Bisericii – Petru, Iacob și Ioan – și s-au asigurat că predicarea lor era sănătoasă și că slujirea lor printre păgâni nu era în zadar. În timpul celei de-a doua întâlniri, la Antiohia, Paul a trebuit să îl corecteze public pe Petru pentru că nu acționa în acord cu Evanghelia. Alegând să nu mai mănânce cu păgânii atunci când veneau vizitatori de la Ierusalim, Petru acționa ca și cum îndreptățirea și mântuirea ar fi venit mai curând prin Legea lui Moise decât prin harul lui Cristos (Prothro, The Apostle Paul and His Letters, 149).
Doamne Isuse, îți mulțumesc că m-ai învățat cum să mă rog și pentru ce să mă rog. Tatăl Ceresc este atât de bun, iar eu vreau să cer doar acele lucruri bune de care am nevoie pentru a obține viața veșnică. Călăuzește-mi mereu rugăciunea și asigură-te că cer mereu lucruri conform voinței Tatălui.
Îmi conformez rugăciunea zilnică cu Rugăciunea Domnului? Îmi doresc să fiu sfânt? Îmi doresc ca Dumnezeu să domnească? Îmi doresc hrană suprafirească? Îmi doresc îndurare? Doresc să perseverez până la sfârșit?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: