Victor Hugo se credea un om extraordinar de genial.

Odată l-a vizitat Leconte de Lisle. L-a găsit în grădină total cufundat în gândurile sale.

–      La ce vă gândiți? – îl întrebă.

–      La moarte – îi răspunse Victor Hugo – și la ce-i voi spune lui Dumnezeu când îl voi vedea față în față.

–      Foarte simplu – îi spuse ironic Leconte de Lisle. Îi veți spune: „Dragă colega!”

 

Dumnezeu l-a creat pe om ,,după chipul si asemănarea sa”, ne spune Biblia. De atunci omul încearcă să-i întoarcă favoarea lui Dumnezeu: își creează – își imaginează – un dumnezeu după chipul și asemănarea sa.

Este evident ca ceea ce rezultă este un dumnezeu rahitic, fals. Dumnezeu este infinit mai mult decât eu pot să-mi imaginez. Doar Isus Cristos ne face posibilă cunoașterea adecvată a lui Dumnezeu: „Nimeni nu-l cunoaște pe Tatăl, decât Fiul și cel căruia Fiul vrea să-i descopere” (Mt 11,27). Singura idee corectă despre Dumnezeu este aceea pe care ne-a transmis-o Isus.

Importantă ocupație: să compar viziunea mea de Dumnezeu cu cea pe care ne-o dă Isus. Coincid? Dacă nu coincid, eu sunt cel care greșește; Dumnezeul meu nu este Dumnezeu, este un idol, un dumnezeu fals.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia, Iași, 2013