DOLIU SAU SĂRBĂTOARE?

Într-o zi de sărbătoare, într-un colegiu, un preot întâlnește un copil, de opt-nouă ani, plimbându-se cu capul plecat pe terenul de fotbal. Se apropie de el și-l întreabă:

– Ce-ai pățit, Juan, de ce ești trist?

– Nu sunt trist – răspunde copilul. Mă gândesc.

– Și la ce te gândești de ești atât de serios?

– Mă gândeam că, atunci când moare cineva, dacă se află în harul lui Dumnezeu, va merge în cer sau nu?

– Evident, dacă se află în harul lui Dumnezeu, va merge în cer.

– Atunci, de ce plâng cei mai mari?

Nu este ușor să-i explici unui copil motivul fără motiv – de multe ori – al sentimentelor noastre.

De fapt, sărbătoarea sfinților se celebrează în ziua aniversarului morții lor.

În realitate, atunci când ne naștem începem să murim, iar când murim intrăm în viața adevărată, viața fără moarte, viața veșnică.

Important este să murim în harul lui Dumnezeu, iar pentru aceasta există un singur mod sigur și eficace: a trăi în har.