DOMNUL MEU ȘI DUMNEZEUL MEU!
LECTURA I
Sunteţi zidiţi pe temelia apostolilor.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 2,19-22
Fraţilor, voi nu mai sunteţi străini şi nici oaspeţi, ci sunteţi concetăţeni ai sfinţilor şi oameni de casă ai lui Dumnezeu, 20 zidiţi pe temelia apostolilor şi a profeţilor, piatra unghiulară fiind Cristos Isus. 21 În el, toată construcţia, ca un ansamblu armonios, se înalţă ca un templu sfânt în Domnul, 22 în care şi voi sunteţi zidiţi, ca să deveniţi o locuinţă a lui Dumnezeu prin Duhul.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 116(117),1.2 (R.: Mc 16,15)
R.: Mergeţi în toată lumea şi predicaţi evanghelia!
1 Lăudaţi-l pe Domnul, toate neamurile,
preamăriţi-l, toate popoarele! R.
2 Căci mare este îndurarea lui asupra noastră
şi adevărul Domnului rămâne pe vecie. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 20,29
(Aleluia) “Pentru că m-ai văzut, Toma, ai crezut, spune Domnul. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!” (Aleluia)
EVANGHELIA
Domnul meu şi Dumnezeul meu!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 20,24-29
În seara aceleiaşi zile, prima a săptămânii, Toma, unul dintre cei doisprezece, cel numit “Geamănul”, nu era cu ei când a venit Isus. 25 Aşadar, ceilalţi discipoli i-au spus: “L-am văzut pe Domnul!” Dar el le-a zis: “Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor şi nu-mi voi pune degetul în semnul cuielor şi nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede”. 26 După opt zile, discipolii lui erau iarăşi înăuntru, iar Toma era împreună cu ei. Isus a venit, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijlocul lor şi a zis: “Pace vouă!” 27 Apoi i-a spus lui Toma: “Adu-ţi degetul tău aici: iată mâinile mele! Adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, ci credincios!” 28 Toma a răspuns şi i-a zis: “Domnul meu şi Dumnezeul meu!” 29 Isus i-a spus: “Pentru că m-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!”
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, îmi reînnoiesc și astăzi credința față de Fiul tău. Îți cer cu umilință ajutorul pentru a învinge orice îndoială care a mai rămas în mine. Am încredere în Tine, Doamne, și doresc să îmi dedic întreaga viață în slujba Împărăției Tale. Te rog, dăruiește-mi pacea Ta!
Personalitățile lui Petru și Paul
Săptămâna trecută am sărbătorit Solemnitatea Sfinților Apostoli Petru și Paul. Ei au fost doi oameni diferiți, cu personalități diferite, însă ambii l-au cunoscut pe Isus și i-au dedicat întreaga lor viață. Petru a fost un om care a înțeles profunzimea păcatelor sale și a căutat să rămână atent față de vocea lui Dumnezeu și de inspirațiile Duhului. A fost un om care a plâns și s-a căit imediat când a greșit, oarecum pripit în acțiunile sale, dar care putea fi și îndrăzneț atunci când era întărit de Duhul pentru proclamarea Evangheliei atât evreilor, cât și păgânilor. Nivelul de energie și curajul lui Paul erau extraordinare. Era neînfricat deoarece era conștient de puterea lui Dumnezeu care acționa în și prin el mai curând decât de limitările sale. Era mai puțin precaut decât Petru, dar nu imprudent. Era capabil să se confrunte cu mult curaj cu cei aflați în poziție de putere (Gal 2,11-21), dar în același timp se putea supune în fața lor, pentru binele bisericii locale (Fap 21,22-26). Știm că era dificil să te înțelegi cu Paul și că acesta era mereu în continuă deplasare. Mesajul lui Petru era simplu și direct: pentru evrei, el a proclamat că Dumnezeu l-a înviat din morți pe Isus din Nazaret și l-a făcut Domn și Cristos (Fap 2,22-36); pentru păgâni, el a proclamat că Isus îi va judeca pe vii și pe morți și că cel care crede în El primește iertarea păcatelor (Fap 10,43). Stilul său direct diferea de cel al lui Paul, care a meditat și a scris pe mult despre raportul dintre evrei și păgâni, dintre Legea Veche și Legea Nouă. Paul a abordat toate din unghiuri diferite și și-a argumentat pledoaria într-un mod elocvent. Petru era conștient de stilul mai complicat al lui Paul și chiar le-a scris altor creștini că unele dintre lucrurile pe care le scria Paul erau greu de înțeles (2Pt 3,16).
Personalitatea lui Toma
Astăzi celebrăm sărbătoarea unui alt apostol, Sfântul Toma, pe care Fulton J. Sheen l-a caracterizat ca privind întotdeauna la partea întunecată a lucrurilor: „Când au ajuns la Domnul vestea despre moartea lui Lazăr, Toma a vrut să meargă și să moară cu el. Mai târziu, când Domnul a spus că se va întoarce la Tatăl și va pregăti un loc pentru apostolii săi, răspunsul trist al lui Toma a fost că nu știa unde merge Domnul și nici nu cunoștea calea. […] Refuzul său de a avea încredere în mărturia a zece tovarăși de încredere, care îl văzuseră cu proprii lor ochi pe Cristos înviat, a dovedit cât de sceptic era acest om și pesimist” (Sheen, Viața lui Cristos, 422). Papa Benedict aprecia și alte aspecte ale gesturilor lui Toma descrise în Evanghelie: dorința sa de a fi alături de Isus și de a împărtăși cu Cristos încercarea supremă a morții; cererea sa de înțelegere în dialogul cu Isus; convingerea sa că, după moarte și înviere, Isus va fi recunoscut mai degrabă după rănile sale decât după chipul său; recunoașterea profundă a divinității lui Isus… Concluziona Papa: „apostolul Toma este important pentru noi din cel puțin trei motive: în primul rând, pentru că ne consolează în incertitudinile noastre; în al doilea rând, pentru că ne arată că orice îndoială poate să conducă la un rezultat superior oricărei incertitudini; și, în sfârșit, pentru că spusele pe care Isus i le-a adresat lui ne amintesc adevăratul sens al credinței mature și ne încurajează să perseverăm, în ciuda dificultăților, pe drumul nostru de credință ”(Benedict XVI, 27 septembrie 2006).
Personalitatea noastră
Temperamentele, caracterele și personalitățile noastre sunt toate diferite. Unii dintre noi sunt ca Petru – sentimentali, atenți la nevoile celorlalți, uneori precauți, dar nu timizi. Unii suntem asemenea lui Paul – pasionați, exigenți cu ceilalți, îndrăzneți, dar nu imprudenți. Iar unii sunt precum Toma – realiști cu privire la viață, dornici să experimenteze lucrurile pe viu, uneori nesiguri, dar capabili de idei profunde și de gesturi de eroism. În ciuda diferențelor, toți trei apostolii au devenit mari sfinți: prin Isus Cristos au fost uniți cu Dumnezeu Tatăl și au căutat să îi aducă și pe alții în marea familie a lui Dumnezeu. Ei și-au pus talentele și darurile în slujba comunității de credință și a Evangheliei. Petru a rămas în Ierusalim și în împrejurimi timp de peste un deceniu și a slujit în principal creștinilor preveniți dintre evrei. Apoi a călătorit la Roma și, în calitate de episcop, a slujit comunitatea creștină, în continuă creștere. Paul a mers în Occident și a slujit evreilor și păgânilor din Imperiul Roman. Toma a mers spre Răsărit și a răspândit Evanghelia în Siria, Persia, India de Vest și a ajuns chiar și în India de Sud. Cu toții suntem încurajați de sfinți și provocați de ei: viețile lor sunt „standarde, puncte de referință care ne arată cum să oferim slavă lui Dumnezeu, să împlinim voia Tatălui și să fim cât mai asemenea lui Cristos” (O’Callaghan, Cristos speranța noastră, 146).
Doamne Isuse, tu mă cunoști mai bine decât mă cunosc eu însumi. Tu cunoști profunzimea inimii mele. Dăruiește-mi o cunoaștere sinceră cu privire la mine însumi, astfel încât să îi pot sluji mai bine pe frații și surorile mele. Ajută-mă să îmi cunosc punctele forte și slăbiciunile și să știu unde am mai mare nevoie de ajutorul harului tău.
Pot rezerva, astăzi, câteva momente pentru rugăciune și meditație?
În prezența lui Dumnezeu, pot discerne avantajele și dezavantajele personalității mele.
Cunosc vreun sfânt care are o personalitate asemănătoare cu a mea? Ce pot învăța reflectând la parcursul acestuia spre sfințenie?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: