DOUĂ ETAPE DE ÎMPLINIRE A ISTORIEI MÂNTUIRII

LECTURA I
Darul Duhului Sfânt s-a revărsat şi asupra păgânilor.
Citire din Faptele Apostolilor 10,25-26.34-35.44-48
În timp ce Petru intra, Corneliu i-a ieşit în întâmpinare, a căzut la picioarele lui prosternându-se. 26 Dar Petru l-a ridicat şi i-a zis: “Scoală-te! Sunt şi eu doar un om”. 34 Atunci Petru, deschizându-şi gura, a spus: “Într-adevăr, acum înţeleg că Dumnezeu nu este părtinitor, 35 ci în orice neam, cel care se teme de el şi face dreptatea îi este plăcut”. 44 În timp ce Petru mai rostea încă aceste cuvinte, Duhul Sfânt a coborât asupra tuturor celor care ascultau cuvântul. 45 Credincioşii circumcişi care veniseră cu Petru erau uimiţi că darul Duhului Sfânt se revărsase şi asupra păgânilor. 46 Căci îi auzeau pe ei vorbind în limbi şi preamărindu-l pe Dumnezeu. Atunci, Petru a spus: 47 “Poate oare cineva să le refuze apa, pentru ca aceştia, care l-au primit pe Duhul Sfânt ca şi noi, să fie botezaţi?” 48 Şi a poruncit ca ei să fie botezaţi în numele lui Isus Cristos. Atunci ei i-au cerut să mai rămână câteva zile.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 97(98),1.2-3ab.3cd-4 (R.: 2b)
R.: Domnul şi-a descoperit dreptatea înaintea popoarelor.
sau:
Aleluia.
1 Cântaţi Domnului un cântec nou,
pentru că a făcut lucruri minunate;
dreapta şi braţul lui cel sfânt i-au venit în ajutor! R.
2 Domnul şi-a făcut cunoscută mântuirea
şi-a descoperit dreptatea înaintea neamurilor,
3ab şi-a adus aminte de îndurarea şi de fidelitatea lui
faţă de casa lui Israel. R.
3cd Toate marginile pământului
au văzut mântuirea Dumnezeului nostru!
4 Strigaţi de bucurie către Domnul,
toţi locuitorii pământului!
Aclamaţi, cântaţi psalmi şi tresăltaţi de bucurie! R.
LECTURA A II-A
Dumnezeu este iubire.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 4,7-10
Iubiţilor, să ne iubim unii pe alţii, pentru că iubirea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi-l cunoaşte pe Dumnezeu! 8 Cine nu iubeşte nu l-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire. 9 Prin aceasta s-a arătat iubirea lui Dumnezeu în noi: Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său, unul născut, ca să trăim prin el. 10 În aceasta constă iubirea: nu noi l-am iubit pe Dumnezeu, ci el ne-a iubit şi l-a trimis pe Fiul său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 14,23ab
(Aleluia) “Dacă cineva mă iubeşte, va păzi cuvântul meu, spune Domnul; Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el”. (Aleluia)
EVANGHELIA
Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 15,9-17
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: “Aşa cum Tatăl m-a iubit pe mine, aşa v-am iubit şi eu pe voi. Rămâneţi în iubirea mea! 10 Dacă păziţi poruncile mele, rămâneţi în iubirea mea aşa cum eu am păzit poruncile Tatălui meu şi rămân în iubirea lui. 11 V-am spus acestea pentru ca bucuria mea să fie în voi şi bucuria voastră să fie deplină. 12 Aceasta este porunca mea: să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum v-am iubit eu! 13 Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi. 14 Voi sunteţi prietenii mei dacă faceţi ceea ce vă poruncesc. 15 Nu vă mai numesc servitori, pentru că servitorul nu ştie ce face stăpânul lui. Însă v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte le-am auzit de la Tatăl vi le-am făcut cunoscute. 16 Nu voi m-aţi ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi şi v-am pus ca să mergeţi şi să aduceţi rod, iar rodul vostru să rămână, pentru ca orice îl veţi ruga pe Tatăl în numele meu să vă dea. 17 Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul!”
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, planul tău de mântuire este veșnic. L-ai trimis pe Fiul tău la împlinirea timpului pentru a ne salva de la moartea veșnică și pentru a ne elibera de povara păcatului. El a adunat „rămășița lui Israel” și a trimis-o în întreaga lume. Trimite-mă și pe mine pentru a-mi „aduna” familia, prietenii și colegii de muncă în marea ta familie dumnezeiască.
„Iubiți-vă unii pe alții!”
La Cina cea de Taină, Isus a dezvăluit marele mister al Sfintei Treimi. Dumnezeu este Tatăl, Fiul și Duh Sfânt. Dumnezeu este revelat de Isus ca o și comuniune de iubire. Tatăl îl iubește din veșnicie pe Fiul, iar Fiul îl iubește din veșnicie pe Tatăl. Iubirea lor reciprocă, veșnică, „comunică” (suflă) cea de-a treia Persoană a Sfintei Treimi – Duhul Sfânt. Comuniunea veșnică a iubirii trinitare ne este împărtășită. Acesta este întregul scop al Creației. Când oamenii au păcătuit și au rupt legătura de iubire cu Dumnezeu, Tatăl l-a trimis pe Fiul său în lume: „Într-adevăr, [atât de mult] a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (In 3,16). Iubirea, înțelegem, presupune mult mai mult decât un simplu sentiment de afecțiune, este o acțiune. Dacă iubesc sau nu pe cineva nu ar trebui să depindă de felul în care mă face să mă simt cealaltă persoană. Dragostea se referă la modul în care oamenii se pot dărui unul altuia pentru binele celuilalt. Este vorba despre modul în care pot să mă dăruiesc și să mă sacrific în favoarea unei alte persoane și în avantajul ei. Iubirea lui Dumnezeu nu este egoistă, ci generoasă. Dumnezeu Tatăl nu rămâne indiferent când își vede copiii aflați în nevoie. El dorește adevăratul lor bine și l-a trimis pe Fiul Său pentru a ne salva și pentru a ne readuce la prietenia cu El. Dumnezeu nu este un stăpân care caută să profite de pe urma servitorilor săi, ci Tată, care dorește să-și vadă copiii crescând și bucurându-se de viața și iubirea sa dumnezeiască.
Acceptarea neamurilor
Prima lectură, din Faptele Apostolilor, relatează cum dragostea mântuitoare a lui Dumnezeu s-a extins și asupra neamurilor. Petru, ni se spune, a început să înțeleagă sensul viziunii de la Dumnezeu pe care o avusese și care îi poruncea să mănânce de trei ori mâncare impură. Urmând îndemnul Duhului Sfânt, Petru a intrat în casa lui Corneliu, un păgân. La fel cum el nu mai trebuia să considere impure alimentele interzise de Deuteronom (14), Petru nu mai trebuie să considere păgânii ca fiind impuri. Zidurile protectoare din Deuteronom care îl separau pe Israel, din punct de vedere cultural și ritualic, de influența popoarelor păgâne au fost dărâmate. Petru i-a anunțat lui Corneliu și întregii sale familii că Noul Legământ este universal: oricine se teme de Domnul și face ceea ce este drept, devine plăcut lui Dumnezeu și poate fi primit în familia Legământului lui Dumnezeu. Acest anunț a marcat un moment crucial în istoria mântuirii, deschizând calea spre mântuire pentru toate neamurile.. Evreii și păgânii sunt deopotrivă chemați să creadă în Isus și să primească iertarea păcatelor. Petru amintește că toți profeții au dat mărturie despre faptul că Isus era Mesia (Fap 10,43). Iar profeții au descris în repetate rânduri că mântuirea se va împlini în două etape: „Mai întâi, o rămășiță a lui Israel va fi restaurată, iar apoi Israelul restaurat va atrage la sine oameni din toate națiunile (cf. Is 2,2-4; 49,5-6; Zah 8,23; 14:8-9)” (Pimentel, Witnesses of the Messiah, 102). În timpul activității sale publice, Isus a fost preocupat de împlinirea primei faze. El a adunat o rămășiță și a restaurat cele douăsprezece triburi în cei doisprezece apostoli. După învierea sa din morți și înălțarea la cer, Isus i-a trimis pe cei doisprezece, simbolul Israelului restaurat, pentru a duce la îndeplinire a doua fază.
Acțiunea purificatoare a Duhului
Cei patruzeci de ani care au urmat după învierea lui Isus și până la distrugerea Ierusalimului au reprezentat o perioadă de suferințe și încercări și au condus Vechiul Legământ, din Deuteronom, la împlinirea sa, în Noul Legământ. Duhul Sfânt a fost revărsat și a făcut curat ceea ce era impur, a făcut posibilă adunarea împreună a păgânilor cu Israelul restaurat. „Prezența și acțiunea Duhului Sfânt desființează, prin urmare, sistemul de separare impus de farisei cu privire la păgâni. Deși fariseii cunoșteau profețiile privind primirea păgânilor în rândul Poporului, ei le interpretaseră greșit, ca însemnând că păgânii vor îmbrățișa într-o zi Legământul Deuteronomic și Legea sa. Fariseii nu și-au imaginat că Dumnezeu va acționa într-un mod mult mai îndrăzneț pentru a realiza un „ceva nou” (cf. Is 43,19)” (Pimentel, Witnesses of the Messiah, 103). Petru, de fapt, a fost martor la coborârea Duhului Sfânt asupra păgânilor și i-a botezat. Când Petru a făcut acest lucru, a afirmat că orice persoană este făcută părtașă de Noul Legământ nu prin circumcizie, ci prin Botez și prin Duhul Sfânt. Prin acest Sacrament și prin revărsarea Duhului Sfânt, păgânii au devenit părtași ai iubirii veșnice a Sfintei Treimi.
Doamne Isuse, vreau să pot iubi, asemenea ție! Îmi voi da viața de dragul celorlalți pentru ca și ei să te cunoască și să te întâlnească. Vreau să transmit iubirea ta acestei lumi și, pe cât voi putea, să alin suferințele celor din jurul meu.
Mă comport ca un fariseu sau ca un apostol?
Mă delimitez de ceilalți și îi judec?
Există cineva în mod special față de care mă comport ca un fariseu?
Sau mă implic, alături de ceilalți, precum apostolii, și îi atrag la Cristos?
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și:
