O mamă tânără și evlavioasă obișnuia să-i dea un pupic fiului său micuț ori de câte ori venea de la Împărtășanie.

– Ia, fiule – îi spunea. Acest pupic mi l-a dat Isus pentru tine.

Într-o zi, micuțul care deja vorbea, primind obișnuitul „pupic de la Isus”, se prinde de gâtul mamei sale și o sărută pe față spunându-i:

– Ia, ăsta este pentru el.

 

Binecuvântată pedagogie maternă.

Cu câtă naturalețe poate o mamă, dacă este evlavioasă, să strecoare iubirea lui Isus în inima copiilor săi!

Și ce orizonturi poate deschide în viața lor!

Copiii sunt ca buretele care absoarbe totul. Cu cât sunt mai mici, cu atât sunt mai poroși: învață mai mult din ceea ce văd decât din ceea ce aud.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2014