DRAGOSTEA ÎNSEAMNĂ DAR ABSOLUT
EVANGHELIA
A văzut şi o văduvă săracă punând acolo două monede mici.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 21,1-4
În acel timp, Isus, ridicându-şi privirea, i-a văzut pe bogaţii care îşi puneau darurile în caseta pentru ofrande. 2 A văzut şi o văduvă săracă punând acolo două monede mici. 3 Şi a spus: “Vă spun: cu adevărat această văduvă săracă a pus mai mult decât toţi, 4 pentru că toţi aceştia au oferit lui Dumnezeu din surplusul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a oferit tot ce avea la viaţa ei”.
Cuvântul Domnului
Doamne, te iubesc! Tu observi chiar și cele mai mici detalii, precum gestul văduvei sărace care a oferit doi bănuți. Știu că ești atent la faptele mele bune și asta mă determină să te iubesc și să te slujesc și mai mult. Te rog, dă-mi harul să fac aceasta mereu!
Iubire absolută
Sesizăm un sentiment de „sfârșit” în donația modestă a femeii sărace. Ea avea puțin, iar acum nu mai avea nimic și părea că viața ei se apropia de sfârșit… Suntem în ultima săptămână a anului liturgic, când citim despre sfârșitul veacurilor, din Capitolul 21 al Evangheliei după Sfântul Luca. Și totul începe cu văduva săracă ce își oferă avuția lui Dumnezeu. Noi suntem ca acea femeie! Suntem săraci și aparent nesemnificativi în istoria omenirii. Numele noastre vor fi uitate, așa cum a fost uitat și al ei. Însă ceea ce a făcut ea pentru Dumnezeu nu a fost niciodată uitat. Scriptura o prezintă ca model de iubire și de devotament, pentru că a urmat Prima Poruncă și l-a iubit pe Domnul Dumnezeu din toată inima, cugetul și sufletul ei.
Nu mult, ci totul!
Isus a făcut multe afirmații care pot deranja pe cei cu o mentalitate strict lumească. El a spus: „a pus mai mult decât toți”. Lumea ar putea spune: „Dar nu este adevărat! Ea a pus doar doi bănuți, complet irelevanți în raport cu nevoile de întreținere a templului!”. Isus încearcă să ne prezinte o realitate mult mai profundă: Tatăl nu evaluează darul nostru în termeni lumești, ci dorește să Ii oferim totul!
Fie ca și noi să avem curajul de a dărui totul Domnului, așa cum a făcut această femeie săracă!
Eu aleg totul!
Ce s-a întâmplat cu văduva a doua zi după ce i-a oferit lui Dumnezeu ultimele ei două monede? A murit din cauza lipsei și expunerii? Evanghelia nu ne spune. Nu a fost o imprudență din partea ei să renunțe la tot ce avea? Ba da, a fost un gest imprudent! Dar sfinții ne reamintesc că dragostea este curajoasă, imprudentă și uneori… chiar „nebună”! Atunci când și-a ales calea în viață, Sfânta Tereza de Lisieux a spus: „Eu aleg totul!”. Lumea ar putea spune: „Nu poți să alegi totul! Este o prostie!”. Fie ca și noi să fim “nebuni” pentru Cristos!
Doamne Isuse Cristoase, tu m-ai iubit atât de mult încât mi-ai oferit tot ce aveai, murind pe Cruce. Prin „sărăcia” umanității tale, ți-ai oferit întreaga ființă Tatălui ceresc. Ai învățat ascultarea prin suferințele tale și astfel ai devenit Izvorul mântuirii pentru toți cei care cred în tine. Învață-mă să înțeleg această „logică a iubirii” atât de dragă Inimii tale.
Doamne, astăzi, cu ajutorul harului tău, voi (re)citi și voi reflecta la acest fragment din Sfânta Scriptură:
„Deci dacă este o mângâiere în Cristos, dacă este o stimulare a iubirii, dacă este o comuniune a duhului, dacă este o simţire şi îndurare, 2 faceţi-mi bucuria deplină: să gândiţi la fel, să aveţi aceeaşi iubire, aceeaşi simţire, un singur cuget! 3 Să nu faceţi nimic din ambiţie sau din laudă deşartă, ci, cu umilinţă, fiecare să-l considere pe celălalt mai presus de sine, 4 fără ca cineva dintre voi să aibă în vedere numai ale sale, ci şi ale altora! 5 Să aveţi în voi acea atitudine care este în Cristos Isus. 6 El, fiind din fire Dumnezeu, nu a considerat un beneficiu propriu că este egal cu Dumnezeu, 7 ci s-a despuiat pe sine luând firea sclavului, devenind asemenea oamenilor, iar, după felul lui de a fi, a fost aflat ca un om. 8 S-a umilit pe sine făcându-se ascultător până la moarte, până la moartea pe cruce. 9 Pentru aceasta, şi Dumnezeu l-a înălţat şi i-a dăruit numele care este mai presus de orice nume, 10 pentru ca în numele lui Isus să se plece tot genunchiul: al celor din ceruri, al celor de pe pământ şi al celor de dedesubt, 11 şi orice limbă să dea mărturie că Isus Cristos este Domn, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl”. (Fil 2,1-11).
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: