DRAMA LUI IUDA
EVANGHELIA
Fiul Omului merge după cum a fost scris despre el, dar vai omului aceluia prin care Fiul Omului este trădat!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 26,14-25
În acel timp, unul dintre cei doisprezece, care se numeşte Iuda Iscarioteanul, s-a dus la arhierei 15 şi le-a zis: “Ce-mi daţi ca să-l dau pe mâna voastră?” Ei i-au fixat treizeci de arginţi. 16 Şi de atunci căuta momentul potrivit ca să-l dea pe mâna lor. 17 În prima zi a Azimelor, s-au apropiat de Isus discipolii, zicând: “Unde vrei să-ţi pregătim ca să mănânci Paştele?” 18 El a spus: “Mergeţi în cetate la cutare şi spuneţi: «Învăţătorul zice: timpul meu este aproape. La tine voi face Paştele cu discipolii mei!»” 19 Discipolii au făcut cum le poruncise Isus şi au pregătit Paştele. 20 La lăsatul serii, stătea la masă împreună cu cei doisprezece 21 şi, în timp ce mâncau, a zis: “Adevăr vă spun, unul dintre voi mă va trăda”. 22 Întristaţi peste măsură, ei au început să-i spună unul după altul: “Nu cumva sunt eu, Doamne?” 23 El, răspunzând, a zis: “Cel care şi-a întins mâna cu mine în blid, acesta mă va trăda. 24 Căci Fiul Omului merge după cum a fost scris despre el, dar vai omului aceluia prin care Fiul Omului este trădat! Bine ar fi fost pentru omul acela dacă nu s-ar fi născut!” 25 Atunci Iuda, cel care avea să-l trădeze, luând cuvântul, l-a întrebat: “Nu cumva sunt eu, rabbi?” El i-a răspuns: “Tu ai zis”.
Cuvântul Domnului
Doamne, Isuse, mă cuprinde tristețea când îmi amintesc de modul în care Iuda te-a trădat. Îmi pare rău pentru toate momentele în care propriile mele păcate ți-au provocat durere. Ajută-mă să mă încred în Milostivirea ta Divină atunci când cad și revin la tine cu inimă căită.
„Răsplata” păcatului
Iuda a fost chemat să fie apostol, unul dintre cei Doisprezece aleși de Cristos. Ce tragedie că un om atât de apropiat de Cristos a devenit trădătorul său. Iuda a căutat să obțină ceva din relația sa cu Cristos: „Ce-mi daţi ca să-l dau pe mâna voastră?” (Mt 26,15). Păcatul ne face să renunțăm la darul nostru cel mai de preț – viața veșnică – pentru plăceri trecătoare. În cele din urmă, Iuda a primit treizeci de arginți, o nimica toată, în schimbul Fiului Omului. Așa cum întreabă Sfântul Paul: „Dar ce rod aveaţi atunci? Acum vă ruşinaţi de acele lucruri, de vreme ce sfârşitul lor este moartea. 22 Acum însă, după ce aţi fost eliberaţi de păcat şi aţi devenit sclavi ai lui Dumnezeu, aveţi rodul vostru spre sfinţire, iar scopul este viaţa veşnică. 23 Într-adevăr, răsplata păcatului este moartea, în timp ce harul lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Cristos Isus, Domnul nostru” (Rom 6,21-23). Ce vrem să dobândim din relația noastră cu Cristos? Tot ceea ce facem este menit să contribuie la zidirea împărăției sale, mulțumind pentru darul vieții veșnice, sau este pentru propria noastră satisfacție?
Negare și disperare
Iuda a răspuns la afirmația lui Isus că cineva îl va trăda cu o întrebare înșelătoare: „Nu cumva sunt eu, rabbí?” (Mt 26,25). Iuda minte în mod clar aici, dar ar putea fi, de asemenea, într-o atitudine de negare cu privire la trădarea sa, considerând că ceea ce are de gând să facă nu constituie de fapt un gest de negare? Mai târziu, Iuda, disperat din cauza păcatului său, s-a sinucis (Mt 27,5). Negarea și disperarea pot fi reacții obișnuite atunci când ne dăm seama de gravitatea păcatului nostru. Cea mai mare tragedie a lui Iuda a fost că a uitat de dragostea milostivă a lui Dumnezeu. Sfântul Ioan Paul al II-lea a scris: „milostivirea este cel mai mare dintre atributele și perfecțiunile lui Dumnezeu…” (Dives in Misericordia, 13). Fie ca atunci când păcătuim să căutăm întotdeauna milostivirea lui Dumnezeu în Sacramentul Spovezii.
Timpul Milostivirii divine
Isus a anunțat: „timpul meu este aproape” (Mt 26,18). Se apropia timpul Milostivirii Divine. Era „ora” Pătimirilor și a morții sale pe Cruce, când și-a îndeplinit misiunea de mântuire pentru toți cei care cred în el (Rom 10,9-11). Se apropie cele mai sfinte zile ale anului liturgic, Triduum-ul Pascal. Să ne pregătim inimile pentru a intra în misterul „orei” Regelui și Mântuitorului nostru. Să cinstim darul său milostiv față de noi: viața sa, pe care a oferit-o „ca răscumpărare pentru mulți” (Mc 10,45).
O, Isuse, mă minunez de îndurarea ta. Tu, pentru care toate lucrurile au fost create, te-ai dăruit cu totul, motivat de imensa ta iubire față de noi. Sunt copleșit de uimire și recunoștință. Te rog, ajută-mă să mă încred în Milostivirea ta divină.
Doamne, astăzi, prin harul tău, dacă nu am făcut-o deja în timpul Postului Mare, voi programa momentul celebrării Sacramentului Sfintei Spovezi în această săptămână.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: