DRUMUL DE ÎNTOARCERE

Cineva bate la poarta raiului. Când merge ca să deschidă, portarului celest, sfântul Petru, nu găsește pe nimeni. Atunci vede un suflet care se furișa, întorcându-se pe pământ, și fuge ca să-l ajungă.

– Hei, tu! îl strigă. Unde mergi?

– Mă cheamă cei de jos – răspunde sufletul.

– Ah, da? N-o fă pe spiritualul. Cum te numești?

– Mă numesc Lazăr, domnule…

Starea sau situația lui Lazăr în timpul celor patru zile cât a fost mort trezește o curiozitate neliniștitoare.

Un suflet, cu trupul său mort timp de câteva zile, este descumpănitor. Dar trupul cu sufletul mort?

Câte trupuri nu umblă prin lume cu sufletul mort! Păcatul de moarte se numește astfel, tocmai pentru că ucide viața harului, viața sufletului, în cel care-l comite.