DUHUL DOMNULUI ESTE CREDINCIOS
EVANGHELIA
Nu sunteţi voi cei care vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 10,17-22
În acel timp, Isus i-a trimis pe cei doisprezece, poruncindu-le: “Fiţi atenţi la oameni, pentru că vă vor da pe mâna sinedriilor şi vă vor biciui în sinagogile lor! 18 Şi veţi fi duşi, din cauza mea, înaintea guvernanţilor şi a regilor ca mărturie înaintea lor şi a păgânilor. 19 Când veţi fi daţi pe mâna lor, nu vă preocupaţi cum sau ce veţi vorbi, căci vi se va da în ceasul acela ce să vorbiţi, 20 pentru că nu sunteţi voi cei care vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este cel care vorbeşte în voi! 21 Frate pe frate va da la moarte şi tată pe fiu. Copiii se vor ridica împotriva părinţilor şi-i vor ucide. 22 Şi veţi fi urâţi de toţi din cauza numelui meu. Însă cine va rămâne statornic până la sfârşit, acela va fi mântuit”.
Cuvântul Domnului
Doamne, cred că ești prezent și activ în viața mea. Deschide-mi inima pentru a primi îndemnurile Duhului tău și pentru a-ți răspunde cu generozitate și iubire. Cred că ești mereu alături de mine, că ai totdeauna ceva să-mi transmiți. Cu ajutorul harului tău, doresc să-ți răspund cu încredere și iubire. Sfântă Fecioară Marie, Sfinte Iosife, fiți mereu alături de mine și acceptați-mă lângă iesle, pentru ca și eu să îl ador pe Pruncul-Dumnezeu.
Pruncul-Rege și Cristos înviat
Fragmentul evanghelic de astăzi poate părea destul de ciudat pentru a fi meditat a doua zi după Crăciun, dar poate că nu este atât de ciudat în cele din urmă, dacă ne gândim la sfântul a cărui sărbătoare o celebrăm: Sfântul Ștefan, primul martir. El a făcut parte din primul grup de diaconi aleși dintre primii urmași ai lui Cristos în slujba de slujire. Astăzi ne amintim de mărturia sa profundă, mărturia vieții și a morții sale pentru Cristos cel Viu. Pruncul-Rege a cărui venire o sărbătorim în aceste zile de Crăciun este același Cristos care avea să moară și să învie și față de care mii de martiri, cunoscuți și necunoscuți, și-au mărturisit credința și continuă să o mărturisească până la sfârșitul veacurilor. Niciun creștin nu este lăsat singur în a da mărturie despre Cristos. Sfântul Ștefan se numără printre mulțimea de mărturisitori care ne încurajează prin exemplul lor și mijlocesc pentru noi prin rugăciunile lor. Să ne rugăm și noi invocând mijlocirea lor și să ne bucurăm de compania lor ca prieteni cerești.
Cristos, primul mărturisitor
Cuvintele lui Cristos zugrăvesc un contrast puternic, care capătă sens numai în contextul răscumpărării pe care a obținut-o pentru noi. A fi reținut, biciuit, judecat și urât – nu este nimic de dorit în toate acestea. Dar Cristos ne spune că Duhul Tatălui care vorbește în noi este cel care va da mărturie. Misiunea noastră nu este să inventăm cuvinte strălucite și convingătoare. Poate că nici măcar nu trebuie să convingem pe cineva anume. Mai curând, trebuie să rezistăm până la capăt – nu să ne facem griji cu privire la ceea ce va trebui să spunem, ci să fim receptivi față de Duhul care va vorbește prin noi, dacă ne împrumutăm vocea și inima Lui pentru a da mărturie. Aceasta ar putea fi o „pastilă greu de înghițit”, dacă nu am avea, deja, exemplul oferit de Isus. De la iesle și până la mormânt, el ne-a oferit mărturia fidelității față de Tatăl. Să acceptăm ca mesajul mângâietor al lui Cristos să ajungă în sufletul nostru, acolo unde avem mai mare nevoie de el.
Abandonare
Cristos nu ne promite o călătorie ușoară prin această viață. Propria sa călătorie prin această lume nu a fost deloc ușoară. Contemplând ieslea și pe micuțul Prunc ghemuit în paie, descoperim începuturile vieții sărăcăcioase pe care a acceptat-o de dragul nostru. Înțelegem exemplul pe care ne invită să îl urmăm. Contemplați-l pe Cel Nou-Născut, în timp ce Pruncul-Rege este dat din mână în mână printre păstorii care au venit să îl vadă și să îl adore. Nimeni nu este prea sărac pentru a-l primi. Deocamdată, el va cunoaște puterea și mângâierea mâinilor lui Iosif și ale Mariei. Curând va cunoaște biciul și crucea sub mâinile crude ale soldaților. Dar ne învață că nu avem de ce să ne temem, nu avem niciun motiv real de îngrijorare, pentru că orice ne-ar putea „lua viața”, suntem mereu în mâinile iubitoare ale Domnului – mâini care vor purta mereu rănile pe care le-a suferit din dragoste pentru noi și alături de noi.
Doamne Isuse, tu ești cel căruia îi pot încredința toate grijile mele; ești cel care mă are deja – cu adevărat – în brațe. Contemplându-te în brațele Mariei, vreau să cresc în încrederea că mă protejezi cu brațele tale. Pregătește-mi inima pentru a primi îndemnurile Duhului tău, astfel încât să poți vorbi prin mine. Isuse, tu rămâi veșnic credincios! Fă ca aceasta să fie marea certitudine a vieții mele!
Doamne, astăzi, cu ajutorul harului tău, voi încerca să nu-mi fac griji cu privire la ce să spun sau nu în momentele de încercare, ci să aștept ca Duhul Sfânt să vorbească prin mine. La sfârșitul acestei zile voi analiza dacă am făcut bine acest lucru.
Material pregătit după o traducere adaptată a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: