DUHUL SFÂNT ACȚIONEAZĂ PRIN INTERMEDIUL MEMBRILOR BISERICII
LECTURA I
Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit tu şi casa ta!
Citire din Faptele Apostolilor 16,22-34
În zilele acelea, mulţimea din Filipi s-a ridicat împotriva lui Paul şi Sila, iar judecătorii, după ce le-au smuls hainele, au poruncit să fie bătuţi cu vergi. 23 După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în închisoare şi i-au poruncit gardianului să-i păzească în siguranţă. 24 Acesta, primind o asemenea poruncă, i-a aruncat în partea cea mai dinăuntru a închisorii şi le-a pus picioarele în butuci. 25 Către miezul nopţii, Paul şi Sila se rugau şi cântau imnuri lui Dumnezeu, iar cei închişi îi ascultau. 26 Dintr-odată, a venit un mare cutremur, astfel încât s-au zguduit temeliile închisorii: toate uşile s-au deschis imediat şi lanţurile tuturor s-au desfăcut. 27 Trezindu-se gardianul din somn şi văzând că uşile închisorii sunt deschise, gardianul şi-a scos sabia şi voia să se sinucidă, crezând că deţinuţii au fugit. 28 Dar Paul a strigat cu glas puternic: “Să nu-ţi faci niciun rău, pentru că toţi suntem aici!” 29 Atunci, el a cerut o lumină, a alergat înăuntru şi, tremurând, s-a aruncat înaintea lui Paul şi a lui Sila. 30 Apoi, scoţându-i afară, le-a zis: “Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” 31 Ei i-au răspuns: “Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit tu şi casa ta!” 32 Şi i-au vestit cuvântul Domnului lui şi tuturor celor care erau în casa lui. 33 Luându-i chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile şi îndată a fost botezat el şi toţi ai lui. 34 I-a dus apoi în casă, a pus masa şi s-a bucurat cu toată casa pentru că a crezut în Dumnezeu.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 137(138),1-2a.2bc-3.7c-8 (R.: 7c)
R.: Dreapta ta, Doamne, mă mântuieşte.
sau:
Aleluia.
1 Te laud, Doamne, din toată inima,
pentru că ai ascultat cuvintele gurii mele.
Îţi cânt înaintea îngerilor.
2a Mă prostern spre templul tău cel sfânt. R.
2bc Laud numele tău
pentru îndurarea şi adevărul tău,
căci ţi s-a mărit faima
prin împlinirea cuvintelor tale.
3 În ziua în care te-am chemat, m-ai ascultat,
mi-ai întărit sufletul şi m-ai îmbărbătat. R.
7c Dreapta ta mă mântuieşte.
8 Domnul va duce la bun sfârşit
ceea ce a început pentru mine.
Doamne, bunătatea ta este veşnică!
Nu părăsi, Doamne, lucrarea mâinilor tale! R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. In 16,7.13
(Aleluia) “Îl voi trimite la voi pe Duhul adevărului, spune Domnul. El vă va călăuzi în tot adevărul”. (Aleluia)
EVANGHELIA
Dacă nu mă duc, Mângâietorul nu va veni la voi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 16,5-11
În acel timp, Isus le-a zis discipolilor săi: “Acum mă duc la cel care m-a trimis şi nimeni dintre voi nu mă întreabă: «Unde mergi?» 6 Dar pentru că v-am spus acestea, întristarea a umplut inima voastră. 7 Totuşi eu vă spun adevărul: este mai bine pentru voi ca eu să plec, pentru că, dacă nu mă duc, Mângâietorul nu va veni la voi; însă, dacă mă duc, îl voi trimite la voi. 8 Şi când va veni el, va denunţa lumea cu privire la păcat, cu privire la dreptate şi cu privire la judecată. 9 Cu privire la păcat, pentru că nu cred în mine. 10 Cu privire la dreptate, pentru că mă duc la Tatăl şi nu mă veţi mai vedea. 11 Cu privire la judecată, deoarece conducătorul acestei lumi a fost judecat”.
Cuvântul Domnului
Doamne Dumnezeule, călăuzește-mă prin intervenția Duhului tău cel Sfânt. Nu mă pot mântui sau sfinți prin propriile mele puteri. Atât mântuirea, cât și sfințirea noastră sunt daruri din partea Ta. Sunt mântuit și sfințit prin primirea harului tău mântuitor cu credință și prin Sacramente. Acționează prin mine, domnește în inima mea și trimite-mă, asemenea apostolilor, să îi apropii și pe ceilalți la comuniunea cu tine.
Apărătorul
În Evanghelie, Isus vorbește despre misiunea Duhului Sfânt ca Avocat (Paraclet). Duhul îi capacitează pe ucenicii lui Isus să proclame Evanghelia cu mult curaj, îi instruiește cu privire la plinătatea adevărului, îi întărește pentru a da mărturie despre Cristos în vremuri de persecuție și îi apără împotriva intervențiilor Diavolului. Îl putem vedea pe Duhul Sfânt la lucru în prima lectură. Duhul îi îndeamnă pe Paul și pe Sila să proclame Evanghelia până la marginile pământului, îi întărește în timpul persecuțiilor, le dă puterea de a alunga demonii și le luminează mintea pentru a-i învăța și pe ceilalți. Duhul este cel care „dezvăluie păcatul necredinței (In 3,20), convinge lumea că Isus Cristos, deși a fost condamnat ca un criminal, a fost cu adevărat drept (In 8,46) și face cunoscut faptul că Satana și orice dușman al lui Cristos vor fi judecați pentru că l-au respins (In 5,26-29; 12,31)” (Ignatius Catholic Study Bible: New Testament, 192).
Alungarea demonilor
Unul dintre semnele care au însoțit proclamarea Evangheliei la Filipi a fost un exorcism. Așa cum Isus a alungat demoni în timpul activității sale publice, tot așa și Paul a eliberat o sclavă de duhul divinației (sau duhul piton), alungând demonul în numele lui Isus Cristos. Pitonul reprezenta șarpele mistic, ucis de Apolo pe locul templului din Delfi, un templu faimos pentru oracolele sale profetice. Sibila sau preoteasa de la Delfi era cunoscută sub numele de „Pythia” și uneori profețea în stare de extaz. Chiar dacă ceea ce spune demonul prin intermediul sclavei era adevărat – „Aceşti oameni sunt slujitorii Dumnezeului celui Preaînalt; ei vă vestesc calea mântuirii” -, Paul, ca și Isus, reduce la tăcere duhul cel rău (vezi Lc 4,35). Mărturia autentică vine din Ceruri, de sus, și nu din lumea inferioară, de jos, de pe pămând. Demonul mărturisește cu frică și nu printr-o credință autentică, alimentată de iubirea dumnezeiască (vezi Iac 2,19). Proprietarii de sclavi au fost înfuriați de exorcizare pentru că tocmai pierduseră o sursă de venit. Ei nu s-au bucurat că fata a fost eliberată din robia Satanei și nici nu l-au preamărit pe Dumnezeu pentru bunătatea și îndurarea sa. În schimb, i-au târât pe Paul și pe Sila în fața magistraților, acuzându-i că susțin obiceiuri ilegale pentru romani. Paul și Sila au fost judecați fără nicio probă, dați de magistrați pe mâna mulțimii, bătuți cu vergi și întemnițați. Aceste pedepse erau ilegale, deoarece Paul și Sila erau cetățeni romani. Dar Paul s-a abținut cu tact să le spună magistraților despre cetățenia sa până în dimineața următoare și a ales să sufere această umilință pentru numele lui Cristos.
Convertirea gardianului și a familiei sale
În cele din urmă, magistrații își recunosc eroarea și trebuie să repare greșeala, scoțându-i pe Paul și pe tovarășii săi din oraș. Paul insistă ca magistrații să vină ei înșiși „și să-i escorteze pe misionari afară, în public, pentru a le restabili onoarea după ce i-au dezonorat pe nedrept. Această acțiune avea să fie importantă pentru reputația comunității creștine aflate la început, precum și pentru perspectivele misionarilor de a se întoarce în Filipi” (Kurz, Faptele apostolilor, 259). Eliberarea lui Paul din închisoare printr-un cutremur amintește modul în care Petru a fost salvat de două ori din închisoare de către un înger trimis de Dumnezeu (Fap 5,19; 12,6-11). Văzând ușile închisorii deschise, gardianul a crezut că deținuții au evadat și că va fi supus judecății și la o pedeapsă teribilă (vezi Fap 12,19, când Irod îi execută pe gardienii lui Petru). Gardianul credea, în mod eronat, că sinuciderea ar fi fost soluția pentru a ieși din situația sa. Paul l-a strigat pe gardian și l-a împiedicat să se sinucidă. După ce a fost salvat de Paul de la moartea prin sinucidere, gardianul l-a întrebat pe Paul cu privire la salvarea de la moartea veșnică: „Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?”. Răspunsul lui Paul este simplu: „Crede în Domnul Isus”. Gardianul și familia sa au fost botezați chiar în acea noapte de către Paul și primiți în comunitatea de credință. Ani mai târziu, Paul a scris o scrisoare de mulțumire și încurajare către filipeni, care l-au sprijinit cu generozitate și în mod continuu în misiunea sa, prin rugăciunile și ajutorul lor financiar. Membrii Bisericii din Filipi au devenit „bucuria și cununa” lui Paul (Fil 4,1). O mare parte din Scrisoarea către Filipeni îndeamnă comunitatea „să se dezvolte în maturitate spirituală imitându-l atât pe Mântuitorul lor, cât și pe Apostolul fondator. Din acest motiv, Paul îl prezintă pe Isus Cristos ca model de smerenie și iubire dezinteresată și model de răbdare” (Ignatius Catholic Study Bible: New Testament, 356).
Doamne Isuse, îmi reînnoiesc încrederea în puterea ta dumnezeiască împotriva Celui Rău. Diavolul vrea să mă descurajez, să deznădăjduiesc și să-mi abat privirea de la tine. Tu, însă, mă inviți să îl invoc pe Sfătuitorul care convinge lumea de Rău, îl judecă pe Diavol și îmi dezvăluie calea dreptății.
Două sunt lecțiile pe care le putem reține din lecturile de astăzi. Prima este că, uneori, Dumnezeu ne îndeamnă să acceptăm să suferim și să îndurăm cu răbdare nedreptatea, așa cum a făcut Paul. Nu numai că putem să unim suferințele noastre cu pătimirea răscumpărătoare a lui Isus, dar suntem și mângâiați pe măsură ce suferim, fiind încrezători că tristețea noastră se va transforma în bucurie, fie în această viață, fie în cea viitoare. A doua învățătură este că, în calitate de creștini, ar trebui să ne bucurăm atunci când frații și surorile noastre cresc în credință și se fac cale întoarsă de la sclavia păcatului la libertatea fiilor lui Dumnezeu. Trebuie să învățăm să rezervăm dreptul de a judeca lui Dumnezeu și să ne bucurăm pentru cei care se apropie de Turmă sau se întorc Acasă.
Material pregătit după o traducere și adaptare a unui text publicat pe site-ul:
Urmăriți și: