DULCIURI

Într-o clasă de elevi mici, de șapte-opt ani, profesorul le propuse să-i ofere lui Isus un anumit sacrificiu în Postul Mare:

– Să vedem, Roberto, astăzi, că începe Postul Mare, ce sacrificiu poți săfaci Pentru Pruncul Isus.

– Păi, nu știu… O carte?

– Nu, nu… ceva de genul… să nu mănânci dulciuri…

– Bine, fără dulciuri, dar voi cumpăra îndată după Prima Împărtășanie și, astfel, Isus le va mânca împreună cu mine.

Sacrificiul copilului nu este foarte mare, însă intenția sa este bună: a-i da o satisfacție lui Isus. Este nevoie să-i oferim bucurii, pentru că destule necazuri îi facem. Dacă a-i aduce o bucurie ne costă puțin, aceasta o face și mai valoroasă.

În ultimă instanță, e vorba de a ne gândi mai mult la el și mai puțin la noi, iar de asta avem cu toții foarte mare nevoie.

Momentele de după Împărtășanie nu sunt pentru a-i oferi dulciuri lui Isus, în schimb, da, pentru a petrece momente intime cu el. Sfânta Tereza spunea că acesta este momentul cel mai potrivit pentru a negocia cu Dumnezeu.