DUMINICA FLORIILOR ȘI A PĂTIMIRII DOMNULUI

Mulţi îşi aşterneau hainele pe drum, alţii ramuri înfrunzite pe care le tăiaseră de pe câmpuri. ⁹ Iar cei care mergeau înaintea lui şi cei care-l urmau strigau: „Osana! Binecuvântat cel ce vine în numele Domnului! ¹⁰ Binecuvântată este împărăţia care vine, a părintelui nostru Davíd! Osana în înaltul cerurilor!”. Mc 11,8-10.

Aceasta ar trebui să fie și reacția noastră, plină de bucurie, acceptând ca Domnul să pătrundă în sufletele noastre. Osana în înaltul cerurilor! Cuvântul Osana nu este un strigăt de laudă, ci o implorare a mântuirii. El derivă dintr-un cuvânt ebraic care înseamnă „mântuiește-mă, te rog” sau „mântuiește-mă”. Rădăcina cuvântului se găsește în Psalmul 118,25: „Doamne, mântuieşte-mă”. Trebuie să rostim cu toată convingerea această rugăciune în contextul în care începem Săptămâna Sfântă, pentru că această rugăciune vizează esența a două mesaje importante: avem nevoie de un Mântuitor și Isus este acest Mântuitor.

Înțelegem că avem nevoie de un Mântuitor? În mod obișnuit, am putea răspunde cu ușurință: „Da!”. Dar cât de profundă este această conștientizare în sufletul nostru? Uneori putem fi ispitiți să credem despre noi: „Sunt o persoană bună; merit Paradisul”. Dar o astfel de gândire ar contravine rugăciunii „Osana!”.

Extinzând rugăciunea Osana în înaltul cerurilor!, spunem: „Doamne, mântuiește-ne de păcatele noastre!”. Pentru a reuși să rostim această rugăciune cu sinceritate, este esențial să ajungem la o conștientizare profundă a nevoii noastre după Cristos. Fără Întruparea, moartea și Învierea sa, noi nu am fi fost mântuiți. Dimpotrivă, am muri în păcatele noastre și am trăi pentru veșnicie în păcat. Acest lucru, este greu de înțeles, dar dacă vom căuta să îl înțelegem, ne vom ruga strigând: Osana în înaltul cerurilor!

Recunoașterea nevoii noastre după Isus ca Mântuitor ar putea părea pentru unii umilitoare. Dar este esențial să ne recunoaștem slăbiciunile și incapacitatea de a ne mântui singuri. Și vestea bună este că nu trebuie să ne salvăm singuri. Deși suntem îndemnați să trăim o viață plină de caritate și să săvârșim fapte bune, trebuie să nu uităm că acestea nu reprezintă soluția pentru mântuirea noastră, ci Isus este.

Intrarea triumfală a lui Isus în cetatea sfântă a Ierusalimului trebuie să ne amintească de dorința Sa de a pătrunde în sufletul nostru prin har. Pe măsură ce Domnul se apropie de noi, să strigăm: „Doamne, mântuieşte-mă! Osana în înaltul cerurilor!”. Dacă ne smerim astăzi, în Duminica Floriilor, și îl acceptăm pe Mântuitorul în sufletul nostru, atunci tainele la care participăm în această Săptămână Sfântă vor fi cu atât mai rodnice pentru noi toți. Zilele premergătoare Triduum-ului ne vor inspira să medităm la ceea ce s-a întâmplat în prima Săptămână Sfântă. Joia Sfântă ne va invita să ne împărtășim la Banchetul euharistic al Trupului și Sângelui, Sufletului și Dumnezeirii lui Cristos și ne va învăța despre importanța slujirii smerite, imitându-L pe Domnul. Vinerea Mare, cea mai puternică și mai transformatoare zi din an, ne va dispune să participăm la Sacrificiul mântuitor al Crucii lui Cristos. Nu vom celebra Sfânta Liturghie, deoarece ziua în sine celebrează însuși instrumentul de har al Crucii. Sâmbăta Sfântă va fi o zi de anticipare plină de speranță, iar Duminica Paștelui ziua culminantă a bucuriei dată de victoria lui Cristos.

Reflectați la săptămâna care urmează și angajați-vă să celebrați, cu adevărat, fiecare zi. Astăzi, începeți prin a vă smeri și prin a recunoaște cu sinceritate că aveți nevoie de un Mântuitor, singurul și unicul Mântuitor al lumii. Invocați-l și rugați-L pe Domnul să vă mântuiască.