DUMNEZEU ESTE OASPETELE MEU

Un medic, foarte bun specialist și profund evlavios, și-a construit o casă la țară. Își propusese să petreacă împreună cu familia sa puținul timp liber pe care aproape că nu-l avea.

Odată, a pus la dispoziție casa unui preot prieten, ca să se întâlnească cu un grup de tineri. Seara, s-a gândit să le facă  o vizită pentru a vedea dacă s-au instalat bine și dacă aveau nevoie de ceva.

Ajungând acolo și aruncând o privire înăuntru, a observat că celebrau sfânta Liturghie. Emoția sa a fost atât de mare, încât i-au dat lacrimile gândindu-se: „Dumnezeu este oaspetele meu! Cristos a venit în casa mea!”

Centurionul de la Cafarnaum i-a spus lui Isus: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperământul  meu…” (Mt 8,8). Ne obișnuim chiar cu cel mai sublim lucru și, obișnuindu-ne, deja nu-i mai acordăm valoarea pe care o merită.

Ce bine ar fi să-l primim pe Isus în fiecare zi, ca și cum ar fi Prima Împărtășanie!

Doamne, să nu mă obișnuiesc să celebrez sau să particip la sfânta Liturghie!