DUMNEZEU LOCUIA LA NAZARET

În „Cristos viu”, J.M. Cabodevilla spune următoarele: „În cei treizeci de ani cât Cristos a trăit ascuns în localitatea nesemnificativă a Galileei, pământul s-a învârtit de multe ori și multe evenimente cutremurătoare l-au zguduit din temelii.

Pacea lui Augustus s-a încheiat curând. Templul lui Ianus a rămas din nou deschis. Legiunile latine își desfășurau din nou forțele pentru a-i opri pe invadatorii barbari. Se succedau, cu o soartă diferită, vicisitudinile războiului, modificând frontierele și profilul popoarelor.

În Iudeea, Arhelau își înmulțea dezordinile, până când, în cele din urmă, a fost exilat, teritoriul său trecând sub dominația directă a procuratorilor romani. Seianus guverna în ultima vreme în Roma, în timp ce Tiberius, de la Capri, își pregătea depunerea sa. Senatul îl numise Dumnezeu pe Augustus…

Însă Dumnezeu se afla, la vremea respectivă, la Nazaret, la 140 de km de Ierusalim. Locuia într-o casă umilă, făcută din chirpici…

Ce făcea Dumnezeu acolo? Pur și simplu, trăia supus unei femei numite Maria și unui om numit Iosif. Iosif era lemnar, iar el i-a continuat meseria… ”.

Fiul lui Dumnezeu se face om pentru ca noi, oamenii, să putem fi fii ai lui Dumnezeu și pentru a ne arăta cum trăiește viața sa de om un fiu al lui Dumnezeu.

Isus Cristos este pentru un creștin maestrul său și cartea sa de căpătâi. De la el trebuie să învățăm să trăim viața noastră zilnică în mod sfânt.