DUMNEZEU ȘI MERELE

Într-un colegiu de fetițe al unor maici, la momentul gustării, la marginea unei mese lungi, o măicuță așezase un coș mare cu mere de culoare roșie strălucitoare, apetisante și zemoase. Lângă coș puse următorul mesaj: „Ia doar unul. Amintește-ți că Dumnezeu te privește”.

De partea cealaltă se afla un platou cu biscuiți proaspeți, recent scoși din cuptor. Lângă platou se afla o hârtiuță cu un scris stângaci de copil: „Ia câți biscuiți vrei, pentru că Dumnezeu este ocupat cu păzirea merelor”.

Noi suntem în stare să fim atenți doar la un singur lucru, iar aceasta, uneori chiar pe jumătate. Dumnezeu este atent la toate, este prezent.

Este bine pentru copii – și pentru adulți – să se obișnuiască să trăiască în prezența lui Dumnezeu. Însă este nefast lucru a-i face pe copii – și pe adulți – să creadă că Dumnezeu este un paznic, un gardian care stă la pândă să vadă dacă ne prinde.

Dumnezeu este Tatăl iubitor care ne primește cu blândețe și chiar cu emoție. Ce bine ar fi să mă privească cu orgoliu de Tată!