DUMNEZEUL PROȘTILOR

Marcel Achard a fost un comediant francez de faimă mondială în prima jumătate a secolului al XX-lea. Într-o zi, în timpul unui cenaclu a putut auzi cum un profesor de filozofie făcea bășcălie pe seama existenței lui Dumnezeu. Declara cu elocvență că „întâmplarea” era principiul existenței lumii.

Marcel, neputându-se abține, strigă:

– Vorbiți ca un neghiob!

Celălalt răbufni imediat:

– Știți dumneavoastră cu cine vorbiți? Sunt doctor și profesor de filozofie. Ultima mea

lucrare a fost aprobată de către Academie.

Cu tot calmul din lume, Achar replică:

– Asta nu demonstrează nimic. O fi fost din „întâmplare”.

Se obișnuiește să se spună că întâmplarea este dumnezeul proștilor. În mod curios, nu de puține ori, chiar din partea ateilor, întâmplarea este prezentată ca o descoperire științifică asupra originii Universului.

În realitate, este o soluție care nu soluționează nimic. Lumea fără Dumnezeu nu are o explicație rațională.

Din dorința de a-l respinge pe Dumnezeu, se acceptă orice, până și ceea ce nu este bun de nimic: absurdul. Ce-i drept, cu alură științifică.