DURERE DE MAMĂ

Soția unui nobil venețian, după ce l-a înmormântat pe fiul său unic, în 1797, nu găsea mângâiere în durerea sa. Un călugăr, căutând să o consoleze, îi spuse:

– Fiică, amintește-ți de acel fragment biblic în care Dumnezeu îi poruncește lui Abraham să-l sacrifice pe unicul său fiu, Isaac, și cum patriarhul, ascultător, s-a arătat dispus să facă întocmai.

Femeia ascultă piosul sfat și răspunse, suspinând în continuare:

– Cucernice părinte, să fii sigur că Dumnezeu nu ar fi pus niciodată vreo mamă la o asemenea încercare, pentru că, pur și simplu, nu ar fi ascultat.

Această bună mamă greșea. Dumnezeu, da, i-a cerut unei mame sacrificarea fiului său și ea nu a întârziat să asculte: Maria, la picioarele crucii pe care fiul ei a fost jertfit.

Avem aici un dublu sacrificiu: Isus care agonizează pe cruce și Maria care moare de durere la picioarele sale.

Și motivul este dublu: iubire fără limite față de Dumnezeu și iubire până la extrem față de oameni.

Durerile Mariei sunt dureri de naștere: acolo ne-am născut toți. Și cât a costat-o!