La ora de religie, profesorul întreabă:

– Ia să vedem, cine știe unde merg copiii care fură bani de la părinții lor?

Un elev ridică mâna și răspunde:

– Eu știu, domnule profesor.

– Spune-mi, Pablito, unde merg?

– La cinema.

 

Copilul se gândea la faptul imediat: cinematograful. Profesorul privea mai departe.

Copilului nu i se poate pretinde să privească mult mai departe de faptul imediat. Partea proastă e că atunci când nu mai suntem copii, de foarte multe ori, continuăm să ținem cont doar de faptul imediat.

Întotdeauna când comitem un păcat o facem deoarece ne fixăm atenția doar în satisfacția momentului. Am evita multe greșeli dacă ne-am gândi la consecințele care derivă din această acțiune.

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2013