Există o localitate portugheză numită Óbidos, situată destul de aproape de Fatima. Este un sătuc înconjurat de ziduri, precum Avila sau Lugo, în Spania. La intrare, deasupra unui arc, se află o statuie a Maicii Domnului, surâzătoare și foarte frumoasă.

După ce parcurgi incinta – sătucul -, la ieșire se vede, în partea posterioară a statuii, o inscripție încurajatoare și mângâietoare. Conține niște cuvinte afectuoase, ca și cum ar fi rostite de însăși Fecioara Maria: „Oprește-ți pașii, fiul meu. Fără mine nu ajungi departe. Dacă ai nevoie de mine, cheamă-mă!”.

 

Pașii care ne îndepărtează de Maria nu ne duc într-o direcție bună. Este normal ca ea, Mama noastră, să ne  avertizeze. Trebuie să călătorim cu ea, să o prindem pe ea de mână, ca să ne ducă la Fiul ei.

Isus este singura cale pe care o avem ca să ajungem la Dumnezeu: „Eu sunt calea… Nimeni nu ajunge la Tatăl decât prin mine” (In 14,6).

Calea pentru a merge la Isus este Maria. Isus a venit la noi prin ea, iar noi nu avem altă cale pentru a merge la el decât cea pe care el a deschis-o pentru a veni la noi: „La Isus și de la Isus întotdeauna se merge și se vine prin Maria” (Camino, 495).

Agustin Filgueiras Pita, De vorbă cu Isus, Sapientia – Iași, 2013