ECHILIBRISTUL

În piața mare a unei localități erau două clădiri înalte, față în față. Un echilibrist a întins un cablu între ambele pentru a merge pe el dintr-o parte într-alta. Înainte de a începe trecerea, spuse lumii care umplea piața:

– Voi merge pe cablu dintr-o parte într-alta. Însă trebuie să credeți în mine, am nevoie de contagierea încrederii voastre.

– Credem că poți! strigară mulți.

Ajutându-se de o bară de echilibru, a trecut cu ușurință dintr-o parte în cealaltă. Toți îl aplaudară, iar el le spuse:

– Acum am nevoie și mai mult de încrederea voastră. Voi  trece singur, fără ajutorul barei.

Pas cu pas, a ajuns la cealaltă clădire.

Când aplauzele încetară, spuse din nou:

– Bine, acum și mai greu. Voi trece dincolo ducând o roabă pe cablu.

– Imposibil! exclamară cu toții.

– Am nevoie – continuă să spună – de cel puțin unul care să creadă că sunt capabil. De cel puțin unul care să se încreadă și să-mi inspire încredere.

Și se auzi vocea unui spectator care îl asigură:

-Eu am încredere în tine. Cred că ești în stare.

– Păi, dacă într-adevăr crezi că sunt capabil – spuse hotărât echilibristul vino cu mine și urcă în roabă.

Credința înseamnă a te încrede. Credința în Dumnezeu înseamnă a te încrede în Dumnezeu. Însă până unde mă încred?

Domnul întreba un suflet: „Închizi ochii atunci când îmi dai mâna?”.