EFORTURI ȘI REZULTATE

În timpul lunii mai, într-un colegiu, preotul le-a sugerat copiilor să-i ofere preasfintei Fecioare un semn de afecțiune în fiecare zi. Apoi, din când în când, le cerea să pună în scris, fără a le cere să specifice numele, ceea ce au oferit.

Un puști de șase ani spunea că se oferise preasfintei Fecioare să nu facă zgomot cu pupitrul: „însă banca mi se mișca”.

Altul, tot de șase ani, povestea că el duminică dimineață a rugat-o pe Maica Domnului să păstreze papucii curați toată ziua. După aceea însă, s-au dus la țară și nu și-a mai adus aminte, iar „seara, spre norocul lui, îi avea curați”.

Care să-i fi plăcut mai mult sfintei Fecioare?

Unul s-a luptat cu o bancă „dansatoare” toată ziua. Celuilalt, spre norocul lui, i-a ieșit totul bine.

Înaintea lui Dumnezeu contează strădania și efortul pe care le depunem pentru a face bine lucrurile. Rezultatele contează mai puțin. 

„Eșecurile” ne sfințesc. Omiterile, nu. Aproape întotdeauna ne temem mai mult de nereușite decât de omiteri.