EGALITATE INEGALĂ

Pe vremea când Cristino Martos era președinte al Congresului, s-au înscris în același timp la cuvânt, pentru a interveni într-o dezbatere, un deputat nu prea cunoscut și Canovas del Castillo. Martos i-a acordat cuvântul lui Canovas, care a ținut un discurs excepțional.

Când i-a venit rândul celuilalt deputat să vorbească, a început prin a critica întâietatea pe care președintele i-a acordat-o în a lua cuvântul lui Canovas și s-a plâns cu amărăciune de faptul că se fac astfel de diferențe între deputați.

Don Cristino i-a tăiat-o scurt spunându-i:

– Domnule deputat, nu-l acuzați de parțialitate pe președintele Camerei. Reproșați-i mai degrabă Providenței că a stabilit atâtea diferențe între condițiile și talanții deputaților.

Pretinsa egalitate între oameni nu încetează de a fi o păcăleală iluzorie. Nimeni nu va putea face egal ceea ce natura a făcut inegal.

Cu toții avem aceeași demnitate ca persoane. Și avem și mai mare demnitate pentru că suntem fiii ai lui Dumnezeu. Cu toții trebuie să avem aceleași oportunități și posibilități de a dezvolta propriii talanți. Însă este inevitabil ca unii să aibă mai mulți talanți, iar alții mai puțini.

Dumnezeu nu ne cere să obținem aceleași rezultate, de vreme ce nu avem aceiași talanți. E de ajuns să ne aducem aminte de parabola care vorbește despre aceștia. Ceea ce ne cere tuturora este să facem să aducă roade la maxim cei pe care-i avem.